Tiroidita subacută

Puncte Cheie

• Tiroidita subacută este o inflamație dureroasă a glandei tiroide, de obicei autolimitată, care apare frecvent după o infecție virală a căilor respiratorii superioare.
• Evoluția tipică are 3 faze: o fază de hipertiroidism tranzitor, uneori urmată de hipotiroidism temporar, apoi revenire la funcție tiroidiană normală.
• Semnul clinic cel mai sugestiv este durerea în partea anterioară a gâtului, cu sensibilitate tiroidiană, uneori iradiată spre mandibulă sau ureche, asociată cu VSH și CRP crescute.
• Antitiroidienele nu ajută, deoarece hormonii nu sunt produși în exces, ci eliberați din țesutul inflamat; tratamentul vizează durerea și simptomele adrenergice.
• Majoritatea pacienților se recuperează complet, dar o parte dezvoltă hipotiroidism persistent sau recurențe.

Consultație Endocrinologie

Vezi Preturi

Consultații + Ecografii Tiroidiene cu Hitachi Arietta A70 — diagnostic precis pentru afecțiuni tiroidiene, diabet și tulburări hormonale.

Ce este tiroidita subacută

Tiroidita subacută, numită și tiroidită de Quervain, tiroidită granulomatoasă subacută sau tiroidită dureroasă subacută, este o boală inflamatorie a tiroidei caracterizată prin durere cervicală anterioară, inflamație sistemică și eliberare tranzitorie de hormoni tiroidieni din foliculii afectați.

Nu este, în mod obișnuit, o infecție bacteriană a tiroidei și nu este echivalentă cu boala Basedow-Graves sau cu tiroidita Hashimoto.

Pentru pacient, ideea centrală este aceasta: boala este de regulă temporară, dar poate provoca simptome intense timp de săptămâni sau luni și necesită diferențiere atentă de alte cauze de durere cervicală și tireotoxicoză.

Clasificare și tipuri

Din punct de vedere clinic, tiroiditele se clasifică după durere, ritm de apariție și cauză. În această schemă, tiroidita subacută face parte din tiroiditele dureroase și trebuie separată de tiroidita supurativă acută, care este rară, de obicei bacteriană și potențial severă.

În practică, termenul „tiroidită subacută” este folosit mai ales pentru forma dureroasă granulomatoasă. Literatura mai veche și unele sinteze includ sub umbrela „subacută” și formele painless/silent sau postpartum, dar acestea au profil clinic diferit, în special prin absența durerii. Pentru claritate clinică, la adultul cu gât dureros, SAT înseamnă în principal forma de Quervain.

Forme relevante în diagnosticul diferențial

• Tiroidita subacută dureroasă (de Quervain): durere, VSH/CRP crescute, captare scăzută la iod radioactiv.
• Tiroidita silențioasă / postpartum: de obicei fără durere, frecvent pe fond autoimun.
• Tiroidita supurativă acută: rară, infecțioasă, cu risc mai mare de abces și sepsis, necesitând altă abordare.
  

Epidemiologie: incidență și demografie

Tiroidita subacută este neobișnuită, dar nu excepțională. Un studiu populațional clasic din Olmsted County a estimat o incidență ajustată de aproximativ 4,9 cazuri la 100.000 persoane-an. Alte surse sintetice citează valori similare, iar unele date europene raportează incidențe mai mici, în jur de 2,4 la 100.000/an.

Boala afectează mai frecvent femeile, cu un raport femei:bărbați de aproximativ 2–5:1, iar vârsta tipică de apariție este între 30 și 50 de ani, deși poate apărea și în afara acestui interval.

În ultimii ani, cercetarea a analizat relația dintre SAT și COVID-19. Unele studii populaționale și serii clinice au sugerat o creștere a incidenței după infecția cu SARS-CoV-2 sau o asociere cu forme post-virale, dar rezultatele nu sunt complet uniforme între studii și populații.

Cauze și factori de risc

Cauza exactă nu este complet demonstrată, dar modelul acceptat este cel al unei inflamații post-virale la persoane susceptibile genetic. Mai multe virusuri au fost implicate istoric ca posibili triggeri, iar recenziile recente mențin ipoteza virală, fără a susține că fiecare caz are o cauză virală identificabilă.

Există o asociere puternică între SAT și anumite alele HLA, în special HLA-B35, ceea ce susține o predispoziție imunogenetică. Această asociere nu este utilă pentru screeningul de rutină la pacient, dar are valoare pentru înțelegerea mecanismelor bolii și, posibil, a riscului de recurență.

Factori asociați sau favorizanți

• episod viral recent de tract respirator superior;
• sex feminin și vârstă medie;
• predispoziție HLA;
• posibilă asociere post-COVID sau, mai rar, după vaccinare, raportată în literatura recentă, dar fără a transforma acest fenomen într-o cauză dominantă pentru toate cazurile.
  

Cum apare boala: mecanismul pe înțelesul pacientului

Tiroida inflamată „scapă” în sânge hormonii pe care îi avea deja depozitați. De aceea, în prima fază apar semne de hipertiroidism, dar acestea nu rezultă din producție crescută, ci din eliberarea hormonilor preformați. Acesta este motivul pentru care medicația antitiroidiană, utilă în boala Graves, nu are rol în SAT.

Pe măsură ce depozitele se epuizează, unii pacienți intră într-o fază de hipotiroidism temporar, după care funcția tiroidiană revine la normal. Această succesiune explică de ce simptomele se pot schimba în timp și de ce monitorizarea de laborator este importantă chiar după ce durerea se ameliorează.

Simptome

Simptome generale

Cele mai frecvente manifestări generale sunt febra, starea de rău, fatigabilitatea, transpirațiile, intoleranța la căldură și palpitațiile, mai ales în faza inițială. Totuși, febra mare nu apare la toți pacienții.

Simptome specifice

Semnul clinic central este durerea la nivelul tiroidei, în partea anterioară a gâtului, cu sensibilitate la palpare. Durerea poate migra de la un lob la altul și poate iradia spre mandibulă, urechi sau regiunea superioară a toracelui. Uneori apare disfagie sau disconfort la înghițire.

Simptome în faza de hipertiroidism tranzitor

În această etapă pot apărea tahicardie, tremor, nervozitate, scădere ponderală, intoleranță la căldură și anxietate. De regulă, tabloul este mai puțin susținut decât în boala Graves, iar oftalmopatia tipică Graves lipsește.

Simptome în faza de hipotiroidism tranzitor

După epuizarea depozitelor hormonale, pot apărea oboseală, somnolență, constipație, intoleranță la frig, piele uscată și încetinire generală. Nu toți pacienții trec prin această etapă și nu toți necesită substituție hormonală.

Localizare

Leziunea este la nivelul glandei tiroide, situată în partea anterioară a gâtului. Clinic, durerea poate fi unilaterală sau bilaterală și poate migra. Ecografic, modificările pot fi focale sau multifocale, uneori predominante într-un lob, alteori bilaterale.

Această localizare explică de ce boala poate fi confundată inițial cu faringită, otalgie, durere dentară, adenopatie cervicală sau alte cauze ORL.

Complicații

Cea mai importantă complicație este hipotiroidismul persistent, care poate rămâne după dispariția inflamației și poate necesita tratament pe termen lung cu levotiroxină. Serii clinice și review-uri au raportat proporții variabile, adesea în jur de 10–15%, iar unele lucrări recente menționează intervale mai largi în funcție de definiție și follow-up.

O altă problemă este recurența, adică reapariția bolii după remisiune. Meta-analizele recente arată că recurența nu este rară, iar riscul poate depinde de strategia terapeutică, de factorii genetici și, posibil, de modul de scădere a corticoterapiei.

Mai rar, pacienții pot avea simptome cardiovasculare relevante din cauza tireotoxicozei tranzitorii, mai ales dacă au deja boală cardiacă, iar diagnosticul întârziat poate duce la utilizarea inutilă de antibiotice sau la investigații excesive.

Diagnostic

Diagnosticul este în primul rând clinic, susținut de analize și, selectiv, de imagistică. Contextul clasic este: durere anterioară cervicală + tiroidă sensibilă + markeri inflamatori crescuți + TSH scăzut în faza inițială.

Analize uzuale

În faza de tireotoxicoză, TSH este de obicei scăzut, iar FT4 și/sau FT3 pot fi crescute sau înalte-normal. VSH și CRP sunt adesea crescute semnificativ. Tiroglobulina poate fi crescută, reflectând distrucția foliculară.

Ecografie tiroidiană

Ecografia nu este întotdeauna obligatorie în formele clasice, dar poate fi foarte utilă când diagnosticul este incert. Aspectul tipic este reprezentat de zone hipoecogene, slab delimitate, uneori confluent dispuse, focale sau bilaterale. Literatură recentă și mai veche susține utilitatea mare a ultrasonografiei în confirmarea cazurilor atipice.

Captarea de iod radioactiv

Când este necesară diferențierea de alte cauze de hipertiroidism, captarea la iod radioactiv este de obicei scăzută în SAT, frecvent sub 5% la 24 de ore. Acesta este unul dintre cele mai utile elemente pentru a o separa de boala Graves, unde captarea este crescută.

Diagnostic diferențial

Trebuie excluse în special:

• boala Graves;
  
• tiroidita supurativă acută;
  
• tiroidita silențioasă/postpartum;
  
• dureri ORL sau dentare cu iradiere cervicală;
  
• noduli tiroidieni sau, rar, alte patologii cervicale care pot mima leziunile ecografice inflamatorii.
  

Tratament

Tratamentul urmărește trei obiective: controlul durerii, controlul simptomelor de tireotoxicoză și monitorizarea funcției tiroidiene până la vindecare.

1. Antiinflamatoare nesteroidiene

În formele ușoare și moderate, tratamentul începe frecvent cu AINS pentru controlul durerii și al inflamației. Acestea pot fi suficiente dacă simptomatologia nu este severă și dacă pacientul răspunde în primele zile.

2. Corticoterapie

Dacă durerea este intensă, persistența simptomelor este semnificativă sau răspunsul la AINS este insuficient, se folosesc glucocorticoizi. Literatura clasică și ghidurile de practică clinică susțin prednison/prednisolon cu scădere treptată. Review-urile recente sugerează că doze inițiale mai mici, pot reduce recurențele, deși dovezile nu sunt încă definitive.

3. Beta-blocante

Pentru palpitații, tremor și tahicardie se pot utiliza beta-blocante, mai ales în faza de hipertiroidism tranzitor. Ele nu tratează inflamația, dar reduc disconfortul simptomatic.

4. Ce nu se recomandă de rutină

Antitiroidienele nu sunt tratamentul corect în SAT, pentru că problema nu este supraproducția hormonală. De asemenea, antibioticele nu sunt utile decât dacă există suspiciune reală de infecție bacteriană.

5. Levotiroxina

În faza de hipotiroidism, levotiroxina se indică doar dacă hipotiroidismul este simptomatic, important biologic sau persistent. Unele recomandări clinice sugerează reevaluarea necesității tratamentului după aproximativ 12 luni, deoarece o parte dintre pacienți recuperează ulterior funcția tiroidiană.

Prognostic

Prognosticul este în general bun. Majoritatea pacienților revin la eutiroidism în câteva luni, iar boala este considerată autolimitată. Durata totală poate varia, de regulă între câteva săptămâni și câteva luni.

Totuși, prognosticul individual depinde de severitatea inițială, de răspunsul la tratament, de eventualele recurențe și de apariția hipotiroidismului persistent. Unele cohorte au arătat recuperare completă la majoritatea cazurilor, dar aproximativ 1 din 7 pacienți poate rămâne cu hipotiroidism permanent.

Cercetări recente

Cercetarea recentă se concentrează pe patru direcții principale. Prima este relația dintre SAT și infecțiile virale moderne, în special SARS-CoV-2, inclusiv dacă post-COVID produce forme cu profil clinic distinct. Datele disponibile susțin existența acestei asocieri la unii pacienți, dar nu justifică generalizări absolute.

A doua direcție este optimizarea tratamentului, mai ales comparația între AINS și glucocorticoizi. O meta-analiză din 2024 a sugerat că glucocorticoizii s-ar putea asocia cu o incidență mai mică a hipotiroidismului permanent, în timp ce AINS ar putea avea o rată mai mică de recurență; interpretarea trebuie totuși făcută cu prudență, deoarece studiile incluse sunt heterogene.

A treia direcție este îmbunătățirea diagnosticului imagistic, inclusiv prin elastografie. Studii recente au sugerat că shear-wave elastography poate crește acuratețea în cazurile neclare sau post-COVID, dar această tehnică nu a devenit standard de rutină pentru toate cazurile.

A patra direcție vizează biomarkerii imunologici, inclusiv situațiile TRAb-pozitive, care pot complica diferențierea față de boala Graves. Aceste observații sunt importante mai ales pentru endocrinologi și pentru cazurile atipice.

Prevenție

Nu există o metodă sigură de prevenție specifică pentru tiroidita subacută, deoarece cauza nu este complet controlabilă și probabil implică interacțiunea dintre factori virali și susceptibilitate genetică.

Practic, prevenția se rezumă la:

• prezentare medicală precoce dacă apar durere cervicală anterioară, febră și palpitații;
• evitarea automedicației inutile cu antibiotice sau antitiroidiene;
• monitorizarea corectă a funcției tiroidiene după episodul acut, pentru a identifica hipotiroidismul persistent;
• urmărirea atentă la pacienții cu episoade recurente sau cu factori de risc clinici.
  

Când trebuie consultat rapid medicul

Solicită evaluare medicală rapidă dacă ai durere importantă în partea din față a gâtului, febră, palpitații marcate, dificultate la înghițire, agravare progresivă sau dacă ai boli cardiace preexistente. Aceste situații pot necesita excluderea unei tiroidite supurative, a unei tireotoxicoze semnificative sau a altor urgențe cervicale.

Concluzie

Tiroidita subacută este o afecțiune inflamatorie dureroasă a tiroidei, de obicei tranzitorie, cu evoluție în faze și cu prognostic în general favorabil. Cheia este diagnosticul corect: durere cervicală + sindrom inflamator + hipertiroidism tranzitor cu captare joasă.

Tratamentul este orientat spre controlul durerii și al simptomelor, nu spre blocarea sintezei hormonale. Monitorizarea ulterioară rămâne esențială, deoarece recurența și hipotiroidismul persistent nu sunt excepționale.

Surse

[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10]

source https://biomedscan.ro/tiroidita-subacuta/