Simptomele diabetului gestațional: ce semne pot apărea în sarcină

Ești însărcinată, ai citit undeva despre diabetul de sarcină și acum îți pui întrebarea firească: „oare setea asta continuă și drumurile dese la baie înseamnă ceva?”. Poate ai o programare peste câteva săptămâni și nu știi dacă merită să suni mai devreme. Poate ai deja rezultatul unei analize și te simți copleșită.

Este o îngrijorare pe care o au foarte multe gravide, iar temerea ta este legitimă. Vestea liniștitoare este că diabetul gestațional, atunci când este identificat la timp și urmărit corect împreună cu medicul, are în general o evoluție favorabilă pentru mamă și pentru copil.

Vestea care merită spusă direct este că simptomele diabetului gestațional sunt de multe ori absente sau foarte discrete. Tocmai de aceea, testarea de rutină din sarcină rămâne cel mai important instrument, indiferent cât de bine te simți.

Ce este diabetul gestațional și de ce apare

Diabetul zaharat gestațional este o formă de creștere a glicemiei (nivelul de zahăr din sânge) care apare sau este identificată pentru prima dată în timpul sarcinii, la o femeie care nu avea diabet cunoscut înainte.

Nu este „vina” ta și nu apare pentru că ai mâncat prea multe dulciuri. Este, în esență, o dificultate temporară a organismului de a face față unei cerințe metabolice crescute.

De ce sarcina modifică modul în care organismul folosește glucoza

Insulina este hormonul care ajută glucoza să treacă din sânge în celule, unde este folosită ca sursă de energie.

În sarcină, placenta produce hormoni care reduc eficiența insulinei. Fenomenul se numește rezistență la insulină și este, până la un punct, normal: el asigură un aport constant de glucoză către făt.

Pentru a compensa, pancreasul trebuie să producă mai multă insulină. La unele femei, această producție suplimentară nu este suficientă, iar glicemia crește peste valorile considerate optime în sarcină. Așa apare diabetul gestațional.

Cât de frecvent este diabetul gestațional

Diabetul gestațional este una dintre cele mai frecvente complicații metabolice ale sarcinii și afectează, potrivit datelor internaționale, în jur de una din zece sarcini. Procentul variază semnificativ în funcție de populația studiată, de vârsta maternă, de greutatea dinaintea sarcinii și de criteriile de diagnostic folosite.

Cu alte cuvinte, este suficient de frecvent încât să merite testat la toate gravidele, nu doar la cele care au simptome.

De ce simptomele diabetului gestațional trec adesea neobservate

Acesta este cel mai important lucru de reținut din întregul articol.

Majoritatea femeilor cu diabet gestațional nu au niciun simptom evident. Afecțiunea este descoperită, în cele mai multe cazuri, prin testarea de rutină efectuată în cadrul îngrijirii prenatale, nu pentru că gravida s-ar fi simțit rău.

Există două motive pentru care simptomele scapă:

1. Creșterile de glicemie din diabetul gestațional sunt de obicei moderate. Ele nu ating nivelurile care produc manifestări zgomotoase, așa cum se întâmplă uneori în diabetul zaharat tip 1.
2. Simptomele care apar se suprapun aproape perfect peste manifestările obișnuite ale sarcinii. Oboseala, setea și urinatul frecvent sunt experiențe comune într-o sarcină perfect normală.

De aceea, absența simptomelor nu exclude diagnosticul, iar prezența lor nu îl confirmă. Doar analizele de sânge pot da un răspuns.

Care sunt simptomele diabetului gestațional

Atunci când glicemia crește mai mult (situație numită hiperglicemie), pot apărea următoarele manifestări. Ele nu sunt specifice și nu apar la toate femeile.

Setea excesivă (polidipsia)

Este senzația de sete care nu dispare, deși bei apă frecvent. Când glucoza din sânge crește, rinichii încearcă să o elimine prin urină și antrenează cu ea o cantitate mare de apă. Organismul semnalează pierderea de lichide prin sete.

Semnul de atenție nu este setea în sine, ci setea disproporționată față de cât bei și față de cum te simțeai în lunile anterioare.

Urinarea frecventă (poliuria)

Nevoia de a urina des este aproape universală în sarcină, mai ales în primul și în ultimul trimestru, când uterul apasă pe vezica urinară.

În hiperglicemie, mecanismul este diferit: crește volumul de urină eliminat, nu doar frecvența. Detaliul care poate face diferența este senzația că elimini cantități mari de urină, inclusiv noaptea, împreună cu setea persistentă.

Oboseala neobișnuită

Oboseala este firească în sarcină. Totuși, când celulele nu pot folosi eficient glucoza, poate apărea o senzație suplimentară de epuizare, care nu se ameliorează după odihnă.

Este un simptom foarte nespecific. Poate fi cauzat de anemie, de tulburări de somn, de tiroidă sau, pur și simplu, de sarcină. Merită discutat cu medicul, dar nu interpretat de una singură.

Gura uscată

Senzația persistentă de uscăciune a gurii însoțește adesea setea excesivă și face parte din același mecanism de pierdere de lichide.

Vederea încețoșată

Variațiile importante ale glicemiei pot modifica temporar conținutul de apă al cristalinului, lentila naturală a ochiului. Rezultatul este o vedere ușor neclară, care se poate schimba de la o zi la alta.

Vederea încețoșată în sarcină merită întotdeauna semnalată medicului, pentru că poate avea și alte cauze care necesită evaluare, cum ar fi tensiunea arterială crescută.

Infecțiile genitale și urinare repetate

Un nivel crescut de glucoză favorizează dezvoltarea unor microorganisme. Pot apărea astfel:

• candidoza vulvovaginală repetată (infecția cu ciuperci, resimțită ca mâncărime, usturime și secreție albicioasă);
• infecții urinare care revin la intervale scurte.

Candidoza este frecventă în sarcină și în absența diabetului. Ceea ce ridică un semn de întrebare este caracterul recurent, adică episoade care se repetă în ciuda tratamentului.

Foamea exagerată sau scăderea neexplicată în greutate

Mai rar, poate apărea o senzație de foame intensă sau, dimpotrivă, o scădere în greutate care nu se explică prin alimentație. Scăderea în greutate în sarcină nu este o situație de așteptat și trebuie evaluată de medic.

Simptome de sarcină sau simptome de diabet gestațional: cum le deosebești

Sincer și corect medical: nu poți face această distincție singură, pe baza senzațiilor. Nici medicul nu o poate face doar clinic, fără analize.

Totuși, există câteva elemente care merită semnalate la consultație:

Manifestare	Frecvent în sarcina normală	Merită menționat medicului
Sete	Ușoară, se calmează după ce bei apă	Sete continuă, care nu se potolește
Urinare	Mai des, cantități obișnuite	Cantități mari, inclusiv nocturn, împreună cu sete
Oboseală	Da, mai ales în trimestrul I și III	Epuizare care nu cedează la odihnă
Vedere	De regulă neschimbată	Încețoșare nouă sau variabilă
Infecții	Un episod izolat de candidoză	Episoade repetate
Greutate	Creștere progresivă	Scădere neexplicată

Rolul acestui tabel nu este să îți pui singură un diagnostic, ci să îți fie mai ușor să descrii ce simți la următoarea vizită prenatală.

Semne pe care le poate observa medicul, chiar dacă tu nu simți nimic

Uneori, primele indicii apar la controalele de rutină, nu în felul în care te simți:

• glucoză prezentă în urină (glicozurie) la analiza sumară de urină, deși acest test nu este suficient pentru diagnostic și poate fi pozitiv și în alte situații;
• făt cu dimensiuni mai mari decât cele așteptate pentru vârsta gestațională, observat la ecografie;
• cantitate crescută de lichid amniotic (polihidramnios);
• creștere rapidă în greutate a mamei, în afara ritmului obișnuit.

Aceste elemente nu confirmă diagnosticul prin ele însele. Ele pot determina însă medicul să recomande testarea glicemiei mai devreme sau repetat.

Factori de risc pentru diabetul gestațional

Prezența unuia sau a mai multor factori de mai jos nu înseamnă că vei dezvolta diabet gestațional, iar absența lor nu îl exclude. O parte importantă dintre femeile diagnosticate nu au niciun factor de risc evident.

Factorii recunoscuți în ghidurile internaționale includ:

• indice de masă corporală crescut înainte de sarcină, în special obezitate;
• diabet gestațional la o sarcină anterioară;
• naștere anterioară a unui copil cu greutate mare (în general peste 4,5 kg);
• rude de gradul întâi cu diabet zaharat (părinți, frați, surori);
• sindromul ovarelor polichistice;
• vârstă maternă mai avansată;
• prediabet cunoscut sau valori anterioare crescute ale glicemiei;
• apartenența la anumite grupuri populaționale cu risc metabolic mai mare, așa cum este descris în ghidurile din Marea Britanie și Statele Unite;
• sedentarism și, în unele ghiduri, antecedente de chirurgie bariatrică, ce impun o abordare individualizată a testării.

Dacă te regăsești în una sau mai multe dintre aceste situații, spune-i medicului la prima vizită prenatală. Este posibil să îți recomande testarea mai devreme.

Când și cum se face testarea pentru diabetul gestațional

Pentru că simptomele sunt nesigure, testarea este esențială.

În general, ghidurile internaționale recomandă evaluarea glicemiei între săptămânile 24 și 28 de sarcină la gravidele care nu au fost deja diagnosticate cu diabet.

Testul de toleranță la glucoză orală (TTGO)

Este analiza folosită cel mai frecvent pentru diagnostic. Se desfășoară, în varianta cu 75 g de glucoză, cam așa:

1. Vii dimineața la laborator, după un post alimentar de aproximativ 8 până la 12 ore, cu apă permisă.
2. Se recoltează o primă probă de sânge (glicemia pe nemâncate, numită și glicemie à jeun).
3. Bei o soluție care conține 75 g de glucoză.
4. Se recoltează sânge din nou la o oră și la două ore de la consumarea soluției.

Pe durata testului se recomandă să stai liniștită, fără efort fizic. Unele femei resimt greață după soluția dulce, motiv pentru care este util să anunți personalul dacă nu te simți bine.

Există și o abordare în doi pași, folosită mai ales în Statele Unite, care începe cu un test de încărcare cu 50 g de glucoză, urmat de un test de confirmare dacă rezultatul este peste prag. Protocolul concret aplicat în cazul tău este stabilit de medicul curant, în funcție de recomandările locale.

Ce valori sugerează diagnosticul

Pentru testul cu 75 g de glucoză, criteriile propuse de Organizația Mondială a Sănătății și de IADPSG, larg utilizate, consideră diagnosticul de diabet gestațional atunci când cel puțin una dintre valori este atinsă sau depășită:

• glicemie pe nemâncate: 92 mg/dl (5,1 mmol/l);
• glicemie la 1 oră: 180 mg/dl (10,0 mmol/l);
• glicemie la 2 ore: 153 mg/dl (8,5 mmol/l).

Aceste valori sunt orientative și pot diferi în funcție de ghidul adoptat de unitatea medicală. Interpretarea rezultatului îți aparține împreună cu medicul, care ia în calcul și contextul tău clinic. Nu îți stabili singură un diagnostic pe baza unui buletin de analize.

Testarea mai devreme în sarcină

Dacă ai factori de risc importanți, medicul poate recomanda evaluarea glicemiei încă de la prima vizită prenatală, pentru a exclude un diabet zaharat preexistent, nediagnosticat.

Un rezultat normal la testarea precoce nu înlocuiește testarea din intervalul 24 până la 28 de săptămâni, care rămâne recomandată.

Când este bine să contactezi medicul mai repede

Nu aștepta următoarea programare planificată dacă observi:

• sete intensă și persistentă, împreună cu urinare abundentă;
• vedere încețoșată apărută recent;
• infecții genitale sau urinare care se repetă;
• scădere în greutate fără explicație;
• oboseală severă, care îți afectează activitățile zilnice;
• reducerea percepută a mișcărilor fetale, situație care necesită evaluare urgentă indiferent de cauză;
• dureri de cap intense, tulburări de vedere, durere în partea superioară a abdomenului sau umflarea bruscă a feței și a mâinilor, semne care pot sugera preeclampsie și impun evaluare de urgență.

Aceste manifestări nu înseamnă automat diabet gestațional. Înseamnă că merită evaluate de un medic, nu interpretate acasă.

Ce urmează după diagnostic

Diagnosticul de diabet gestațional este o informație, nu o sentință. El deschide un plan de urmărire, care se stabilește individual, împreună cu medicul obstetrician și, frecvent, cu un medic diabetolog și cu un nutriționist.

În linii mari, abordarea poate include:

• ajustarea alimentației, cu atenție la tipul și distribuția carbohidraților pe parcursul zilei, adaptată nevoilor sarcinii;
• activitate fizică adaptată, discutată în prealabil cu medicul, pentru că nu orice tip de efort este potrivit în orice sarcină;
• automonitorizarea glicemiei cu glucometrul, la intervale stabilite de medic;
• tratament medicamentos, atunci când măsurile de stil de viață nu sunt suficiente. Insulina este opțiunea folosită frecvent în sarcină, iar decizia și dozele aparțin exclusiv medicului;
• monitorizare suplimentară a sarcinii, cu ecografii și consultații mai dese, mai ales în ultimul trimestru.

La multe femei, controlul glicemiei se obține prin măsuri de stil de viață. Acest articol nu îți poate oferi un plan alimentar sau o schemă de tratament, pentru că acestea trebuie individualizate.

Ce riscuri există dacă diabetul gestațional nu este identificat și tratat

Scopul acestei secțiuni nu este să te sperie, ci să explice de ce medicii insistă pe testare.

Glicemia crescută necontrolată poate fi asociată cu:

Pentru făt și nou-născut:

• creștere excesivă în greutate (macrosomie fetală), care poate complica nașterea;
• risc crescut de traumatism obstetrical la naștere;
• hipoglicemie (scăderea glicemiei) în primele ore după naștere;
• dificultăți respiratorii la nou-născut;
• naștere prematură;
• risc crescut de obezitate și diabet zaharat tip 2 mai târziu în viață, conform datelor observaționale disponibile.

Pentru mamă:

• hipertensiune indusă de sarcină și preeclampsie;
• probabilitate mai mare de naștere prin cezariană;
• exces de lichid amniotic;
• risc crescut de diabet zaharat tip 2 în anii următori.

Este important de subliniat: aceste riscuri sunt semnificativ reduse atunci când glicemia este ținută în intervalele recomandate, prin urmărirea planului stabilit cu medicul. Majoritatea femeilor cu diabet gestațional bine controlat au sarcini care evoluează favorabil și nasc copii sănătoși.

După naștere: de ce este importantă retestarea

La cele mai multe femei, glicemia revine la valori normale după naștere, odată ce placenta nu mai produce hormonii care generau rezistența la insulină.

Cu toate acestea, diabetul gestațional rămâne un semnal important pentru sănătatea ta pe termen lung. Femeile care au avut diabet gestațional au un risc considerabil mai mare de a dezvolta diabet zaharat tip 2 în anii următori.

De aceea, ghidurile recomandă:

• retestarea glicemiei la câteva săptămâni după naștere, de regulă în intervalul de aproximativ 4 până la 12 săptămâni, prin test de toleranță la glucoză;
• controale periodice ulterioare, la intervale stabilite de medic;
• discutarea cu medicul, înainte de o sarcină viitoare, a testării precoce.

Aceasta este o ocazie reală de prevenție, nu doar o formalitate.

Mituri frecvente despre simptomele diabetului gestațional

„Dacă m-aș simți bine, nu aș avea diabet gestațional.” Fals. Cele mai multe cazuri sunt descoperite la femei care se simt perfect.

„Am mâncat prea multe dulciuri, de aceea am făcut diabet gestațional.” Simplificare incorectă. Mecanismul principal este rezistența la insulină indusă hormonal în sarcină. Alimentația și greutatea influențează riscul, dar nu sunt singura explicație.

„Sunt slabă, deci nu am cum să am diabet gestațional.” Fals. O parte importantă dintre femeile diagnosticate au greutate normală înainte de sarcină.

„Testul cu glucoză îi face rău copilului.” Nu există date care să susțină această afirmație. Testul este o procedură de rutină în îngrijirea prenatală. Dacă ai temeri legate de el, discută-le cu medicul înainte.

„Dacă am simptome, înseamnă sigur diabet gestațional.” Nu. Setea, oboseala și urinarea frecventă au multe cauze posibile în sarcină.

Întrebări frecvente despre simptomele diabetului gestațional

Care sunt primele simptome ale diabetului gestațional?

De cele mai multe ori nu există simptome inițiale. Când apar, cele mai des menționate sunt setea excesivă, urinarea frecventă cu cantități mari, oboseala accentuată, gura uscată și, mai rar, vederea încețoșată.

În ce săptămână apar simptomele diabetului gestațional?

Diabetul gestațional se dezvoltă de obicei în a doua jumătate a sarcinii, motiv pentru care testarea de rutină se face între săptămânile 24 și 28. Eventualele manifestări apar tot în această perioadă, dar absența lor este regula, nu excepția.

Se poate avea diabet gestațional fără niciun simptom?

Da, și este cea mai frecventă situație. Acesta este principalul argument pentru testarea tuturor gravidelor, indiferent de cum se simt.

Cum îmi dau seama dacă setea este normală în sarcină sau nu?

Nu poți stabili asta cu certitudine acasă. Un element care merită menționat medicului este setea care persistă în ciuda consumului adecvat de lichide, mai ales dacă se asociază cu urinare abundentă și oboseală marcată.

Poate diabetul gestațional să dea dureri de burtă sau greață?

Durerea abdominală și greața nu sunt considerate simptome tipice ale diabetului gestațional. Ele au alte cauze posibile în sarcină, unele care necesită evaluare rapidă. Orice durere abdominală nouă sau intensă trebuie discutată cu medicul.

Candidoza repetată înseamnă diabet gestațional?

Nu neapărat. Infecțiile fungice vaginale sunt frecvente în sarcină și în absența diabetului. Episoadele care se repetă în ciuda tratamentului merită însă menționate medicului, pentru că pot sugera necesitatea evaluării glicemiei.

Diabetul gestațional dispare după naștere?

La majoritatea femeilor, glicemia se normalizează după naștere. Rămâne totuși necesară retestarea în săptămânile de după naștere și urmărirea periodică ulterioară, pentru că riscul de diabet zaharat tip 2 este crescut.

Ce fac dacă am simptomele descrise în articol?

Programează o consultație și descrie medicului exact ce observi, de când și cât de intens. Nu începe diete restrictive și nu lua suplimente pe cont propriu în sarcină.

Concluzie

Cel mai important lucru de reținut despre simptomele diabetului gestațional este că ele lipsesc adesea, iar atunci când apar, seamănă foarte mult cu manifestările obișnuite ale sarcinii.

Setea persistentă, urinarea abundentă, oboseala neobișnuită, gura uscată, vederea încețoșată și infecțiile repetate sunt semnale care merită menționate medicului, dar niciunul dintre ele nu confirmă și nu exclude diagnosticul. Doar analizele de sânge o pot face.

Dacă ai întrebări sau observi manifestări care te îngrijorează, programează o consultație la medicul obstetrician sau la medicul de familie. O discuție și un test simplu îți pot oferi fie liniștea de care ai nevoie, fie un plan clar de urmărire, stabilit împreună cu medicul specialist.

   

Alte Articole Recomandate

Cauze și factori de risc pentru diabetul gestațional Simptomele diabetului gestațional Testul de toleranță la glucoză în sarcină Valorile normale ale glicemiei în sarcină Regim alimentar în diabetul gestațional Insulina în sarcină: când este necesară Riscurile diabetului gestațional pentru făt Nașterea în cazul diabetului gestațional După naștere: riscul de diabet de tip 2 Macrosomia fetală Monitorizarea glicemiei acasă în sarcină

Surse

1 2 3 4

Disclaimer

Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament;

• Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.

• Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.

• Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.

• Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.

source https://biomedscan.ro/simptomele-diabetului-gestational/