Ce este diabetul insipid: simptome, cauze, tratament
Vă este sete tot timpul, chiar și după ce ați băut apă? Vă treziți de mai multe ori pe noapte ca să urinați și observați că urina este foarte deschisă la culoare? Aceste schimbări pot fi obositoare și pot crea îngrijorare, mai ales atunci când analizele pentru glicemie ies normale.
Unul dintre motivele posibile, deși rar, este diabetul insipid. În acest articol veți afla ce este diabetul insipid, de ce apare, cum se stabilește diagnosticul și ce opțiuni de tratament există. Scopul nu este să vă puneți singur un diagnostic, ci să înțelegeți mai bine simptomele și să știți când merită să discutați cu un medic.
Ce este diabetul insipid, pe scurt
Diabetul insipid este o afecțiune în care echilibrul lichidelor din corp este perturbat, iar organismul produce și elimină cantități mari de urină. Afecțiunea provoacă și o sete intensă, care persistă chiar și după ce persoana bea lichide.
Este o boală rară. Poate apărea la orice vârstă, iar prevalența raportată este de aproximativ 1 caz la 25.000 de persoane. Aproximativ 10% dintre cazuri au cauze genetice, iar 90% sunt dobândite.
Rolul hormonului antidiuretic (vasopresina)
Pentru a înțelege ce este diabetul insipid, este util să cunoașteți hormonul antidiuretic, numit și vasopresină sau arginin-vasopresină (AVP). Acest hormon este produs în hipotalamus, o zonă a creierului, și este depozitat în hipofiză. El ajută rinichii să regleze cantitatea de apă păstrată în organism.
Pe scurt, atunci când corpul are nevoie să rețină apă, hormonul antidiuretic „le transmite” rinichilor să concentreze urina. În diabetul insipid, acest mecanism nu funcționează corect: fie hormonul nu este produs în cantitate suficientă, fie rinichii nu răspund la el.
De ce se numește „insipid” și care sunt denumirile noi
Denumirea veche creează adesea confuzie cu diabetul zaharat. De aceea, un grup de lucru format din reprezentanți ai unor societăți naționale și internaționale de endocrinologie și pediatrie a propus înlocuirea denumirii „diabet insipid” cu „deficit de arginin-vasopresină (AVP-D)” pentru formele centrale și cu „rezistență la arginin-vasopresină (AVP-R)” pentru formele nefrogene.
Este posibil să întâlniți ambele denumiri în documentele medicale. În funcție de cauză, diabetul insipid este numit și deficit sau rezistență la arginin-vasopresină.
Diferența dintre diabetul insipid și diabetul zaharat
Deși au o parte din nume în comun, cele două boli sunt complet diferite.
Diabetul zaharat este legat de nivelul crescut al glucozei (zahărului) din sânge. Diabetul insipid nu are legătură cu glicemia, ci cu reglarea apei din organism.
Ambele pot provoca sete și urinare frecventă, motiv pentru care medicul poate recomanda și o glicemie. Printre testele recomandate se numără glicemia, pentru a exclude diabetul zaharat.
Tipurile de diabet insipid
Diabetul insipid central (deficitul de arginin-vasopresină, AVP-D)
Diabetul insipid central apare atunci când organismul nu produce suficient hormon antidiuretic. Când nivelul acestuia este prea scăzut, rinichii nu pot reține suficientă apă, ceea ce duce la urinare excesivă și sete intensă. Cele mai multe cazuri se datorează unei afectări a hipotalamusului sau a hipofizei.
Diabetul insipid nefrogen (rezistența la arginin-vasopresină, AVP-R)
În această formă, hormonul este produs, dar rinichii nu răspund la el. Tubii renali nu reacționează la hormonul antidiuretic, astfel încât rinichii elimină prea multă apă în urină. Forma nefrogenă poate fi congenitală, adică prezentă de la naștere din cauza unor mutații genetice, sau dobândită.
Diabetul insipid gestațional
Este o formă rară, care apare în timpul sarcinii. Se tratează asemănător formei centrale, iar după sarcină afecțiunea dispare, de obicei, de la sine.
Simptomele diabetului insipid
Simptome la adulți
La adulți, simptomele pot include:
- sete foarte mare și consum crescut de lichide;
- cantități mari de urină deschisă la culoare;
- treziri frecvente în timpul nopții pentru a urina și a bea apă.
În termeni medicali, urinarea abundentă se numește poliurie, setea excesivă se numește polidipsie, iar urinarea în timpul nopții se numește nicturie.
Pentru comparație, majoritatea adulților elimină în medie între 1 și 3 litri de urină pe zi. Persoanele cu diabet insipid care beau multe lichide pot elimina până la aproximativ 19 litri de urină pe zi.
Simptome la copii și sugari
La sugari și copii mici, semnele pot include: cantități mari de urină deschisă la culoare, cu scutece grele și ude sau episoade de udare a patului, sete intensă, creștere lentă și creștere insuficientă în greutate, vărsături, iritabilitate, febră, constipație, dureri de cap și tulburări de vedere.
Copiii mici nu își pot exprima setea, așa că orice schimbare persistentă de acest tip merită discutată cu medicul pediatru.
Ce cauzează diabetul insipid
Cauza diferă în funcție de tipul bolii.
În forma centrală, printre cauzele descrise se numără: tumori (de exemplu craniofaringiom sau macroadenom hipofizar), infecții precum meningita sau encefalita, afecțiuni autoimune precum hipofizita limfocitară și cauze vasculare, precum hemoragiile intracraniene. Formele dobândite pot fi determinate și de traumatisme craniene sau de intervenții chirurgicale pe hipofiză. Rareori, forma centrală poate fi moștenită. Uneori cauza nu poate fi identificată; în acest caz, medicii vorbesc despre o formă idiopatică.
În forma nefrogenă, pe lângă cauzele genetice, anumite medicamente pot juca un rol. Un exemplu cunoscut este litiul: tratamentul de lungă durată cu litiu poate afecta capacitatea rinichilor de a concentra urina, ducând la diabet insipid nefrogen parțial sau complet.
Important: nu întrerupeți niciodată singur un tratament prescris, chiar dacă bănuiți că ar putea contribui la simptome. Orice modificare trebuie discutată cu medicul.
Posibile complicații
Pierderea unor cantități mari de apă poate duce la deshidratare, mai ales atunci când persoana nu poate compensa prin consumul de lichide. În situațiile severe, setea și urinarea mult crescute pot crește riscul de pierdere de volum și de hipernatremie, adică un nivel crescut de sodiu în sânge.
Aceste riscuri sunt mai importante la sugari, la vârstnici și la persoanele care nu au acces facil la apă sau nu își pot exprima setea.
Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul este stabilit de medic, de obicei de medicul endocrinolog, pe baza simptomelor, a istoricului medical și a unor investigații specifice.
Analize de sânge și de urină
Analiza urinei poate arăta dacă aceasta conține prea multă apă, iar analizele de sânge, precum dozarea sodiului, ajută la diagnostic și pot orienta spre tipul de diabet insipid. Medicul poate evalua și osmolalitatea urinară, adică gradul de concentrare al urinei.
Poate fi recomandată și dozarea copeptinei în sânge; copeptina este un produs care rezultă odată cu formarea arginin-vasopresinei.
Testul de restricție hidrică
Testul de restricție hidrică, numit și proba de sete, este una dintre investigațiile de referință. În timpul testului, persoana nu consumă lichide timp de mai multe ore, iar medicul urmărește modificările greutății corporale, cantitatea de urină produsă și nivelul sodiului, potasiului și al altor substanțe din sânge și urină.
Testul se face sub supraveghere constantă, deoarece poate provoca deshidratare. Nu încercați niciodată să îl faceți acasă.
După restricția de lichide, se poate administra vasopresină sau un analog al acesteia. Dacă producția de urină scade, forma centrală este mai probabilă; dacă urinarea abundentă continuă, forma nefrogenă este mai probabilă.
Rezonanța magnetică (RMN)
Examinarea RMN poate evidenția probleme la nivelul hipofizei sau al hipotalamusului, folosind un câmp magnetic puternic și unde radio pentru a obține imagini detaliate ale creierului. Această investigație este utilă mai ales atunci când medicul suspectează forma centrală și caută cauza.
Tratamentul diabetului insipid
Tratamentul depinde de tipul bolii și de cauză. Planul de tratament se stabilește și se ajustează doar de către medic.
Tratamentul în forma centrală
Dacă forma centrală este produsă de o problemă la nivelul hipofizei sau al hipotalamusului, de exemplu o tumoră, tratamentul vizează mai întâi cauza. Dacă este nevoie de tratament suplimentar, medicul poate recomanda desmopresină, o formă de hormon obținută în laborator, care înlocuiește hormonul antidiuretic lipsă și reduce cantitatea de urină.
Desmopresina se poate administra sub formă de injecție, comprimate sau spray nazal. În formele parțiale, în care există încă o anumită activitate a hormonului natural, medicul poate lua în calcul și alte medicamente, precum hidroclorotiazida.
Doza trebuie stabilită cu atenție. Administrarea unei cantități mai mari de desmopresină decât este necesar poate determina reținerea apei în organism. De aceea, este important să discutați cu medicul cum și când se ajustează doza.
Tratamentul în forma nefrogenă
În această formă, desmopresina nu este, de regulă, eficientă, deoarece rinichii nu răspund la hormon. Atunci când forma nefrogenă nu este reversibilă, tratamentul urmărește prevenirea deshidratării, prin modificări ale alimentației și consum frecvent de apă pe parcursul zilei, mai ales atunci când este cald sau persoana transpiră.
Principalele opțiuni folosite în prezent includ o dietă cu aport redus de substanțe dizolvate (de exemplu sare), diuretice tiazidice, singure sau asociate cu amilorid, și medicamente care inhibă producția de prostaglandine. Dacă forma nefrogenă este cauzată de un medicament, medicul poate evalua dacă acesta poate fi modificat.
Tratamentul în forma gestațională
Forma gestațională se tratează asemănător formei centrale, cu vasopresină sau desmopresină. Urmărirea se face împreună cu medicul endocrinolog și cu medicul obstetrician.
Viața cu diabet insipid
Cu un diagnostic corect și un tratament bine ajustat, multe persoane își pot gestiona simptomele în viața de zi cu zi. Câteva aspecte practice care pot fi discutate cu medicul:
- cum vă adaptați consumul de lichide în funcție de sete, temperatură și activitate fizică;
- ce semne pot indica deshidratare sau, dimpotrivă, retenție de apă;
- cât de des sunt necesare analizele de control;
- cum informați alți medici despre diagnostic, pentru a evita confuzia cu diabetul zaharat.
Chiar și cu tratament medical, este important să beți apă regulat, pentru a preveni deshidratarea.
Când este recomandat să mergeți la medic
Este recomandat să programați o consultație dacă observați că:
- urinați mult mai des și în cantități mai mari decât de obicei;
- vă este sete în mod constant, chiar după ce beți lichide;
- vă treziți frecvent noaptea pentru a urina și a bea apă;
- la copil apar scutece mult mai ude, udarea patului sau o creștere mai lentă.
Solicitați ajutor medical de urgență dacă apar semne de deshidratare severă, confuzie, amețeli marcate sau vărsături care nu cedează.
Întrebări frecvente despre diabetul insipid
Ce este diabetul insipid, în cuvinte simple?
Este o afecțiune rară în care corpul nu reușește să rețină suficientă apă, deoarece hormonul antidiuretic lipsește sau rinichii nu răspund la el. Rezultatul este urinarea abundentă și setea intensă.
Diabetul insipid este același lucru cu diabetul zaharat?
Nu. Diabetul zaharat afectează nivelul glucozei din sânge, pe când diabetul insipid afectează echilibrul apei din organism. Cele două boli au cauze și tratamente diferite.
Care sunt primele semne ale diabetului insipid?
Cel mai frecvent, setea intensă, urinarea abundentă, cu urină foarte deschisă la culoare, și trezirile nocturne pentru a urina.
Ce medic tratează diabetul insipid?
De obicei, medicul endocrinolog. În funcție de cauză, pot fi implicați și medicul nefrolog, neurochirurgul sau medicul pediatru.
Cum se confirmă diagnosticul?
Prin analize de sânge și de urină, prin testul de restricție hidrică efectuat sub supraveghere medicală și, la nevoie, prin RMN cerebral sau hipofizar. Medicul decide ce investigații sunt necesare.
Se poate trata diabetul insipid?
Da, există tratamente care ajută la controlul simptomelor, iar în unele situații se poate trata cauza. Evoluția diferă de la o persoană la alta, de aceea planul de tratament se stabilește individual, împreună cu medicul.
Pot preveni diabetul insipid?
În multe cazuri nu există o metodă de prevenție, deoarece boala poate avea cauze genetice sau poate apărea după traumatisme, intervenții chirurgicale ori alte afecțiuni. Recunoașterea timpurie a simptomelor și consultul medical ajută la un diagnostic corect.
Concluzie
Ce este diabetul insipid? Pe scurt, este o afecțiune rară a echilibrului apei din organism, în care hormonul antidiuretic lipsește sau rinichii nu răspund la acțiunea lui. Setea intensă și urinarea abundentă sunt semnele principale.
Vestea bună este că afecțiunea poate fi investigată prin teste bine stabilite, iar tratamentul poate ajuta la controlul simptomelor. Dacă vă recunoașteți în descrierile de mai sus, o consultație la medicul endocrinolog este un pas firesc. Deciziile privind diagnosticul și tratamentul se iau întotdeauna împreună cu medicul specialist.
1 2 3 4
Disclaimer
Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament;
-
Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.
-
Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.
-
Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.
-
Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.
source https://biomedscan.ro/diabetul-insipid/
No comments:
Post a Comment