Magneziul și metabolismul calcic: rol și dezechilibre

Poate ați primit rezultatele analizelor și ați observat un calciu scăzut, deși luați deja suplimente. Sau poate aveți crampe musculare, furnicături ori oboseală și vă întrebați dacă mineralele din organism sunt în echilibru. Astfel de situații pot crea îngrijorare, iar informațiile găsite online sunt adesea contradictorii.

Un aspect mai puțin cunoscut este legătura strânsă dintre magneziu și metabolismul calcic. Magneziul participă la reglarea hormonilor care controlează nivelul de calciu din sânge și din oase. De aceea, în anumite situații, medicul poate verifica și magneziul atunci când investighează o problemă legată de calciu.

În acest articol vă explicăm, pe înțelesul tuturor, cum lucrează împreună aceste două minerale, ce se poate întâmpla când echilibrul lor este perturbat și când este util să discutați cu un medic specialist.

Ce este magneziul și de ce are nevoie organismul de el

Magneziul este un mineral esențial, adică organismul nu îl poate produce și trebuie obținut din alimentație. El funcționează ca un „ajutor” (cofactor) pentru sute de sisteme enzimatice din corp.

Potrivit Institutelor Naționale de Sănătate din SUA (NIH), magneziul este implicat în:

• funcționarea mușchilor și a nervilor;
• controlul glicemiei și al tensiunii arteriale;
• sinteza proteinelor, a ADN-ului și a ARN-ului;
• dezvoltarea structurală a osului;
• activarea vitaminei D.

Unde se află magneziul în corp

Organismul unui adult conține aproximativ 25 g de magneziu. Cea mai mare parte, în jur de 50 până la 60%, se află în oase. Restul se găsește în principal în țesuturile moi, iar sub 1% circulă în sânge.

Acest detaliu este important: nivelul de magneziu din sânge reflectă doar o mică parte din rezervele totale ale organismului. Din acest motiv, rezultatul analizei trebuie interpretat de medic în contextul simptomelor și al istoricului medical.

Necesarul zilnic de magneziu

Pentru adulții sănătoși, aportul zilnic recomandat de magneziu este, în general, între 310 și 420 mg, în funcție de vârstă și sex. Necesarul poate fi diferit în sarcină și alăptare. Nevoile individuale se stabilesc împreună cu medicul.

Ce înseamnă metabolismul calcic

Metabolismul calcic reprezintă ansamblul proceselor prin care organismul menține calciul la un nivel stabil în sânge și în oase. Calciul este necesar pentru oase și dinți, dar și pentru contracția musculară, transmiterea impulsurilor nervoase și ritmul inimii.

Echilibrul calciului este controlat în principal de doi factori: parathormonul și vitamina D.

Rolul parathormonului (PTH)

Parathormonul, prescurtat PTH, este produs de glandele paratiroide, patru glande mici situate în regiunea gâtului, în apropierea glandei tiroide.

Când calciul din sânge scade, glandele paratiroide eliberează mai mult PTH. Acest hormon ajută la creșterea calciului din sânge prin:

• eliberarea de calciu din oase;
• reducerea pierderilor de calciu prin rinichi;
• stimularea formării vitaminei D active în rinichi.

Rolul vitaminei D

Vitamina D activă (calcitriolul) ajută intestinul să absoarbă calciul din alimente. Transformarea vitaminei D în forma activă depinde, printre altele, de parathormon. Iar magneziul este necesar pentru activarea vitaminei D.

Legătura dintre magneziu și metabolismul calcic

Magneziul influențează metabolismul calcic în mai multe moduri. Relația este complexă, dar ideea principală poate fi explicată simplu.

Magneziul și secreția de parathormon

Glandele paratiroide au nevoie de o cantitate adecvată de magneziu pentru a elibera parathormonul în mod normal. Datele din literatura medicală arată că:

• un deficit ușor spre moderat de magneziu poate stimula eliberarea de PTH;
• un deficit sever de magneziu poate, în schimb, reduce secreția de PTH și poate scădea răspunsul oaselor și rinichilor la acest hormon.

Această situație este descrisă în literatura de specialitate ca hipoparatiroidism funcțional sau „paradoxal”, deoarece nivelul de PTH rămâne scăzut sau inadecvat de normal, deși calciul din sânge este scăzut.

De ce deficitul de magneziu poate duce la calciu scăzut în sânge

Când magneziul este foarte scăzut, mecanismul prin care organismul ar trebui să corecteze calciul nu mai funcționează corespunzător. Rezultatul poate fi hipocalcemia, adică un nivel scăzut al calciului în sânge.

Un aspect important pentru pacienți: în aceste cazuri, hipocalcemia poate să nu se corecteze suficient doar cu suplimente de calciu sau vitamina D. Ghidurile medicale arată că, după corectarea deficitului de magneziu sub supraveghere medicală, nivelul de PTH crește și rinichii rețin mai bine calciul.

De aceea, în cazul unei hipocalcemii fără o cauză clară, medicul poate recomanda și dozarea magneziului.

Magneziul și sănătatea oaselor

Magneziul este implicat în formarea osului și influențează activitatea celulelor care construiesc osul (osteoblastele) și a celor care îl remodelează (osteoclastele). De asemenea, influențează nivelul parathormonului și al vitaminei D active, principalii regulatori ai echilibrului osos.

Unele studii populaționale au observat o asociere între un aport mai mare de magneziu și o densitate minerală osoasă mai bună, atât la bărbați, cât și la femei. Alte cercetări au arătat că femeile cu osteoporoză pot avea valori mai scăzute ale magneziului în sânge.

Este important de reținut că aceste studii arată asocieri, nu o relație sigură de cauzalitate. Datele sugerează că deficitul de magneziu ar putea fi unul dintre factorii de risc pentru osteoporoză, însă sunt necesare cercetări suplimentare. Prevenția și tratamentul osteoporozei se stabilesc întotdeauna de medic.

Deficitul de magneziu (hipomagneziemia)

Hipomagneziemia înseamnă un nivel scăzut al magneziului în sânge. Conform MSD Manual, pragul utilizat frecvent este sub 1,8 mg/dL (sub 0,70 mmol/L), însă intervalele de referință pot varia ușor de la un laborator la altul.

Hipomagneziemia apare adesea împreună cu alte dezechilibre electrolitice, în special hipocalcemia (calciu scăzut) și hipokaliemia (potasiu scăzut).

Cauze frecvente

De cele mai multe ori, deficitul de magneziu apare prin combinarea unui aport scăzut cu pierderi crescute. Printre cauzele descrise în sursele medicale se numără:

• consumul cronic de alcool;
• diareea prelungită și alte afecțiuni care reduc absorbția intestinală;
• alimentația insuficientă sau malnutriția;
• unele medicamente, precum anumite diuretice, utilizarea îndelungată a inhibitorilor de pompă de protoni (medicamente care reduc aciditatea gastrică), unele antibiotice și anumite citostatice;
• diabetul zaharat necontrolat;
• unele afecțiuni renale sau hormonale.

Dacă urmați un tratament de lungă durată, nu îl întrerupeți și nu îl modificați fără acordul medicului. Medicul poate evalua dacă este necesară monitorizarea magneziului.

Simptome posibile

Deficitul ușor de magneziu poate să nu producă simptome. Atunci când apar, manifestările sunt adesea nespecifice și pot fi legate și de calciul sau potasiul scăzut asociat. Pot include:

• greață, vărsături, scăderea apetitului;
• oboseală, slăbiciune, somnolență;
• crampe și spasme musculare, tremor;
• furnicături (parestezii);
• modificări ale ritmului cardiac.

În formele severe pot apărea tetanie (contracții musculare involuntare și prelungite), aritmii sau convulsii. Aceste situații necesită evaluare medicală de urgență.

Excesul de magneziu (hipermagneziemia)

Hipermagneziemia, adică un nivel crescut al magneziului în sânge, este mai rară decât deficitul. La persoanele cu funcție renală normală, rinichii elimină de regulă surplusul de magneziu provenit din alimente.

Riscul crește în special la persoanele cu boală renală sau la cele care folosesc doze mari de medicamente ce conțin magneziu, cum ar fi unele laxative sau antiacide. Pot apărea slăbiciune musculară, greață, scăderea tensiunii arteriale sau tulburări de ritm cardiac.

Pentru adulți, limita maximă tolerabilă pentru magneziul din suplimente și medicamente este de 350 mg pe zi. Această limită nu se aplică magneziului din alimente. Suplimentele de magneziu în doze mari pot provoca diaree, greață și crampe abdominale.

Cum se evaluează magneziul și calciul

Analize de sânge recomandate de medic

În funcție de simptome și de istoricul medical, medicul poate recomanda:

• magneziul seric;
• calciul seric total și, uneori, calciul ionic (forma activă a calciului);
• parathormonul (PTH);
• vitamina D (25-hidroxivitamina D);
• potasiul și fosforul;
• analize pentru funcția renală.

Medicul poate suspecta un deficit de magneziu mai ales în cazul unei hipocalcemii fără cauză evidentă sau al unei hipokaliemii care nu răspunde la tratament.

De ce contează interpretarea împreună cu medicul

Valorile de laborator trebuie privite împreună, nu separat. De exemplu, un calciu total scăzut poate avea semnificații diferite în funcție de nivelul albuminei, al PTH-ului sau al magneziului. De asemenea, o valoare normală a magneziului în sânge nu exclude întotdeauna un deficit la nivelul rezervelor organismului.

Doar medicul poate integra rezultatele cu simptomele și cu tratamentele pe care le urmați.

Ce opțiuni de tratament există

Tratamentul depinde de cauză, de severitatea dezechilibrului și de starea generală a pacientului. Conform surselor medicale:

• când deficitul de magneziu produce simptome sau persistă, magneziul poate fi administrat pe cale orală;
• în formele severe sau când administrarea orală nu este posibilă, magneziul poate fi administrat injectabil, sub supraveghere medicală;
• medicul corectează și celelalte dezechilibre asociate, precum hipocalcemia sau hipokaliemia;
• este tratată cauza de fond, de exemplu o afecțiune digestivă sau ajustarea unui medicament, dacă medicul consideră necesar.

Nu începeți suplimente de magneziu sau calciu în doze mari fără recomandare medicală, mai ales dacă aveți boli renale, boli de inimă sau urmați alte tratamente. Unele suplimente pot interacționa cu medicamente.

am erat volutpat.

Alimentația și aportul de magneziu

O alimentație variată contribuie la un aport adecvat de magneziu. Surse alimentare bune de magneziu sunt:

• legumele cu frunze verzi, precum spanacul;
• leguminoasele, nucile și semințele;
• cerealele integrale;
• unele alimente fortificate;
• lactatele, carnea și peștele, în cantități mai mici.

Magneziul se găsește și în apa de la robinet sau în apa minerală, în concentrații variabile.

Dacă aveți o afecțiune cronică sau urmați o dietă restrictivă, un medic sau un nutriționist vă poate ajuta să vă adaptați alimentația nevoilor dumneavoastră.

Când este recomandat să mergeți la medic

Programați o consultație dacă:

• aveți crampe musculare, furnicături sau tremor care persistă;
• analizele au arătat calciu, magneziu sau potasiu în afara intervalului de referință;
• urmați tratament de lungă durată cu diuretice sau inhibitori de pompă de protoni și aveți simptome noi;
• aveți diaree cronică, o boală digestivă sau o boală renală;
• vi s-a spus că aveți osteopenie sau osteoporoză și doriți o evaluare completă.

Solicitați ajutor medical de urgență dacă apar convulsii, palpitații puternice, amețeli severe, contracții musculare prelungite sau dificultăți de respirație.

Întrebări frecvente despre magneziu și metabolismul calcic

Care este legătura dintre magneziu și calciu?

Magneziul este necesar pentru eliberarea normală a parathormonului și pentru răspunsul organismului la acest hormon. Parathormonul este principalul regulator al calciului din sânge. De aceea, un deficit sever de magneziu poate duce la scăderea calciului.

Poate lipsa de magneziu să cauzeze calciu scăzut?

Da, în special în cazul unui deficit sever de magneziu. În aceste situații, hipocalcemia poate să nu se corecteze suficient doar cu calciu sau vitamina D, până când nu este corectat și magneziul, sub îndrumarea medicului.

Ce simptome dă lipsa de magneziu?

Pot apărea oboseală, slăbiciune, greață, crampe musculare, tremor sau furnicături. În formele severe pot apărea aritmii sau convulsii. Simptomele nu sunt specifice, așa că diagnosticul se pune pe baza analizelor și a evaluării medicale.

Este bine să iau magneziu împreună cu calciu?

Decizia depinde de analize, de afecțiunile existente și de tratamentele pe care le urmați. Discutați cu medicul înainte de a începe orice supliment, pentru a evita dozele inadecvate sau interacțiunile cu alte medicamente.

Magneziul ajută la prevenirea osteoporozei?

Unele studii au observat o asociere între un aport adecvat de magneziu și o densitate minerală osoasă mai bună. Totuși, dovezile nu sunt suficiente pentru a considera magneziul o metodă sigură de prevenție. Evaluarea riscului de osteoporoză se face de către medic.

Ce analize arată nivelul de magneziu?

Cea mai folosită analiză este magneziul seric, dintr-o probă de sânge. Medicul o poate recomanda împreună cu calciul, parathormonul, vitamina D, potasiul și testele pentru funcția renală.

Poate fi periculos prea mult magneziu?

Excesul de magneziu din alimente este rar la persoanele cu rinichi sănătoși. Riscul crește în cazul bolilor renale sau al utilizării de doze mari de suplimente, laxative ori antiacide cu magneziu.

Concluzie

Relația dintre magneziul și metabolismul calcic este una strânsă. Magneziul ajută glandele paratiroide să elibereze parathormonul, contribuie la activarea vitaminei D și participă la sănătatea oaselor. Un deficit sever de magneziu poate influența nivelul calciului din sânge și poate face ca hipocalcemia să fie mai greu de corectat.

Simptomele unui dezechilibru mineral pot fi discrete sau nespecifice. Dacă aveți simptome persistente sau analize modificate, cel mai sigur pas este o consultație medicală. Medicul specialist poate recomanda investigațiile potrivite și poate stabili, împreună cu dumneavoastră, conduita adecvată.

Surse

1 2 3 4

 

Alte Articole Recomandate

Calciul seric: valori normale și interpretare Hipercalcemia: cauze și simptome Hipocalcemia: cauze și manifestări Hiperparatiroidismul primar Hiperparatiroidismul secundar Hipoparatiroidismul Adenomul paratiroidian: diagnostic Scintigrafia paratiroidiană MIBI Litiaza renală și bolile paratiroidiene Calciul ionic: când se recomandă Operația de paratiroidă: ce presupune

Disclaimer

Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament;

• Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.

• Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.

• Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.

• Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.

source https://biomedscan.ro/magneziul-si-metabolismul-calcic/