Pages

Saturday, 26 September 2026

Ce este osteoporoza

Ce este osteoporoza

Osteoporoza este o afecțiune a scheletului în care oasele își pierd din densitate și rezistență. Structura internă a osului devine mai poroasă, iar osul se poate fractura mai ușor, uneori chiar în urma unui efort minor sau a unei căzături de la nivelul propriei înălțimi.

Termenul provine din limba greacă și înseamnă, literal, „os poros”.

Cum funcționează osul sănătos

Osul este un țesut viu, care se reînnoiește permanent. Pe parcursul vieții, organismul distruge țesut osos vechi și formează țesut osos nou.

La vârste tinere, formarea de os nou este mai rapidă, iar masa osoasă atinge valoarea maximă în jurul vârstei de 30 de ani. Ulterior, pierderea de țesut osos poate deveni mai rapidă decât formarea lui. Riscul de osteoporoză depinde, în parte, de cât de mare a fost masa osoasă acumulată în tinerețe și de ritmul în care se pierde ulterior.

Osteopenie sau osteoporoză: care este diferența

Osteopenia înseamnă o densitate minerală osoasă mai scăzută decât valoarea normală, dar nu suficient de scăzută pentru a fi încadrată ca osteoporoză. Nu toate persoanele cu osteopenie vor dezvolta osteoporoză, însă osteopenia poate fi un semnal pentru o evaluare atentă a riscului de fractură.

De ce apare osteoporoza

Osteoporoza apare atunci când echilibrul dintre formarea și distrugerea țesutului osos se modifică. Mai mulți factori pot contribui la acest proces.

Factori de risc care nu pot fi modificați

  • Vârsta: riscul crește odată cu înaintarea în vârstă.
  • Sexul feminin: femeile au un risc mai mare decât bărbații, mai ales după menopauză.
  • Menopauza: scăderea nivelului de estrogen accelerează pierderea osoasă. Menopauza instalată precoce crește riscul.
  • Istoricul familial: riscul este mai mare dacă un părinte a avut osteoporoză sau fractură de șold.
  • Constituția corporală: persoanele cu greutate corporală mică sau cu schelet mai fin au, de regulă, mai puțină rezervă osoasă.

Factori de risc legați de stilul de viață

  • sedentarismul și lipsa activității fizice;
  • fumatul;
  • consumul excesiv de alcool;
  • un aport scăzut de calciu și vitamina D pe termen lung;
  • tulburările de alimentație sau scăderea marcată în greutate.

Afecțiuni și medicamente care pot slăbi oasele

Osteoporoza poate fi asociată și cu alte boli sau tratamente. Printre acestea se numără:

  • tratamentul îndelungat cu glucocorticoizi (corticosteroizi), administrați oral;
  • hipertiroidismul și hiperparatiroidismul;
  • poliartrita reumatoidă;
  • afecțiunile care reduc absorbția intestinală, precum boala celiacă;
  • unele boli renale sau hepatice cronice;
  • anumite tratamente, de exemplu unele terapii hormonale folosite în cancerul de sân sau de prostată și unele medicamente antiepileptice.

Dacă urmați un tratament de lungă durată, nu îl întrerupeți din proprie inițiativă. Discutați cu medicul despre eventualele efecte asupra oaselor.

Simptomele osteoporozei

De ce osteoporoza este numită o boală „tăcută”

În stadiile incipiente, osteoporoza nu produce, de obicei, simptome. Multe persoane află că au osteoporoză abia după o fractură sau în urma unei investigații făcute pentru evaluarea densității osoase.

Semne care pot apărea în timp

Pe măsură ce oasele devin mai fragile, pot apărea:

  • dureri de spate, cauzate de o fractură sau tasare vertebrală;
  • scăderea în înălțime;
  • postura aplecată înainte (cifoză);
  • fracturi apărute după traumatisme minore.

Aceste semne nu sunt specifice doar osteoporozei. Orice durere de spate persistentă sau apărută brusc trebuie evaluată de medic.

Fracturile de fragilitate: principala complicație

Principalul risc al osteoporozei este fractura. Se numește fractură de fragilitate o fractură produsă în urma unei forțe care, în mod normal, nu ar rupe un os sănătos, de exemplu o căzătură de la nivelul propriei înălțimi.

Cele mai frecvente localizări sunt:

  • vertebrele (fracturi vertebrale prin compresie);
  • șoldul, mai ales colul femural;
  • încheietura mâinii (antebrațul distal).

Fractura de șold poate afecta mobilitatea și independența, mai ales la persoanele vârstnice. De aceea, evaluarea din timp a riscului și prevenirea căzăturilor sunt importante.

Cum se diagnostichează osteoporoza

Osteodensitometria DXA

Investigația standard pentru diagnostic este osteodensitometria DXA (absorbțiometrie duală cu raze X). Aceasta măsoară densitatea minerală osoasă, de obicei la nivelul șoldului și al coloanei lombare.

Examinarea este rapidă, nedureroasă și folosește o doză foarte mică de radiații. Pacientul stă întins pe o masă, iar aparatul scanează zona examinată.

Ce înseamnă scorul T și scorul Z

Rezultatul DXA este exprimat, de regulă, prin:

  • Scorul T: compară densitatea osoasă a pacientului cu cea a unui adult tânăr sănătos, de același sex. Conform criteriilor Organizației Mondiale a Sănătății:
    • scor T de −1 sau mai mare: densitate osoasă normală;
    • scor T între −1 și −2,5: osteopenie;
    • scor T de −2,5 sau mai mic: osteoporoză.
  • Scorul Z: compară densitatea osoasă cu cea a persoanelor de aceeași vârstă și același sex. Este folosit mai ales la copii, adulți tineri, femei înainte de menopauză și bărbați sub 50 de ani.

Interpretarea rezultatului se face de către medic, în contextul general al pacientului. Diagnosticul de osteoporoză poate fi stabilit și în prezența unei fracturi de fragilitate, chiar dacă scorul T nu atinge pragul de −2,5.

Alte investigații recomandate de medic

În funcție de situație, medicul poate recomanda:

  • evaluarea riscului de fractură, de exemplu cu ajutorul instrumentului FRAX, care estimează probabilitatea unei fracturi în următorii 10 ani;
  • analize de sânge și urină, pentru identificarea unor cauze secundare (de exemplu, nivelul vitaminei D, calciului, funcția tiroidiană sau renală);
  • radiografii ale coloanei, dacă se suspectează fracturi vertebrale.

Cine ar trebui să discute cu medicul despre evaluarea oaselor

Recomandările internaționale sugerează evaluarea densității osoase la femeile cu vârsta de 65 de ani sau peste, precum și la femeile aflate după menopauză, mai tinere de 65 de ani, care au factori de risc crescuți.

Este util să discutați cu medicul și dacă:

  • ați avut o fractură după o căzătură minoră;
  • urmați tratament îndelungat cu corticosteroizi;
  • aveți o boală asociată cu pierderea osoasă;
  • ați observat scăderea în înălțime sau modificări ale posturii.

Și bărbații pot dezvolta osteoporoză. Decizia privind necesitatea investigațiilor se ia individual, împreună cu medicul.

Tratamentul osteoporozei

Scopul tratamentului este reducerea riscului de fractură. Planul terapeutic se stabilește de medicul specialist (de exemplu, reumatolog, endocrinolog sau medic de familie, în funcție de caz), pe baza riscului individual, a vârstei, a altor afecțiuni și a tratamentelor urmate.

Medicamente utilizate în osteoporoză

Există mai multe categorii de medicamente, fiecare cu indicații, beneficii și posibile efecte adverse:

  • Bifosfonații (de exemplu, alendronat, risedronat, acid zoledronic): încetinesc distrugerea țesutului osos și sunt printre cele mai folosite tratamente.
  • Denosumabul: un anticorp monoclonal administrat injectabil, care reduce pierderea osoasă. Întreruperea lui trebuie planificată cu medicul.
  • Medicamentele anabolice (de exemplu, teriparatidă, abaloparatidă, romosozumab): stimulează formarea de os nou și sunt rezervate, de obicei, cazurilor cu risc foarte crescut de fractură.
  • Terapiile hormonale și modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici (de exemplu, raloxifen): pot fi luate în considerare în anumite situații, după evaluarea atentă a beneficiilor și riscurilor.

Doar medicul poate stabili dacă un tratament este potrivit și pentru cât timp.

Rolul calciului, al vitaminei D și al mișcării

Calciul și vitamina D sunt necesare pentru sănătatea oaselor. Necesarul diferă în funcție de vârstă, sex și starea de sănătate. Suplimentele se iau doar la recomandarea medicului, deoarece un aport excesiv poate avea și efecte nedorite.

Activitatea fizică adaptată, precum mersul pe jos și exercițiile de forță și echilibru, contribuie la menținerea masei osoase și musculare. Dacă aveți deja osteoporoză sau ați avut fracturi, cereți sfatul medicului sau al kinetoterapeutului înainte de a începe un program de exerciții.

Prevenirea osteoporozei și a căzăturilor

Nu toți factorii de risc pot fi controlați, dar unele obiceiuri pot susține sănătatea oaselor:

  • o alimentație echilibrată, cu surse de calciu (lactate, legume cu frunze verzi, alimente fortificate) și vitamina D;
  • activitate fizică regulată, cu exerciții cu încărcare și exerciții de echilibru;
  • renunțarea la fumat;
  • limitarea consumului de alcool;
  • menținerea unei greutăți corporale sănătoase.

Prevenirea căzăturilor este la fel de importantă:

  • îndepărtarea covoarelor alunecoase și a obstacolelor din casă;
  • iluminare bună, mai ales pe timpul nopții;
  • bare de sprijin în baie;
  • încălțăminte stabilă;
  • verificarea periodică a vederii;
  • discuția cu medicul despre medicamentele care pot provoca amețeli sau somnolență.

Întrebări frecvente despre osteoporoză

Ce este osteoporoza, pe înțelesul tuturor?

Osteoporoza este o afecțiune în care oasele devin mai subțiri și mai fragile, astfel încât se pot fractura mai ușor, chiar după o căzătură minoră.

Osteoporoza doare?

În general, osteoporoza nu doare până la apariția unei fracturi. Durerea poate apărea, de exemplu, în cazul unei fracturi vertebrale.

Se poate vindeca osteoporoza?

Osteoporoza este o afecțiune cronică. Tratamentul poate crește sau stabiliza densitatea osoasă și reduce riscul de fractură, însă evoluția diferă de la o persoană la alta și necesită monitorizare medicală.

Și bărbații pot avea osteoporoză?

Da. Deși este mai frecventă la femei, osteoporoza poate apărea și la bărbați, mai ales la vârste înaintate sau în prezența unor factori de risc.

Cât de des se face osteodensitometria DXA?

Intervalul dintre examinări depinde de rezultatul anterior, de factorii de risc și de tratamentul urmat. Medicul stabilește când este utilă repetarea investigației.

Este periculoasă radiația din examinarea DXA?

Osteodensitometria DXA folosește o doză foarte mică de radiații, mult mai mică decât cea a unei radiografii obișnuite de torace. Informați medicul dacă sunteți sau ați putea fi însărcinată.

Ce diferență este între osteoporoză și artroză?

Osteoporoza afectează densitatea și rezistența oaselor. Artroza (osteoartrita) afectează articulațiile, prin degradarea cartilajului. Sunt afecțiuni diferite, care pot coexista.

Concluzie

Înțelegerea a ce este osteoporoza este un prim pas important pentru protejarea sănătății oaselor. Afecțiunea evoluează adesea fără simptome, dar poate fi identificată prin osteodensitometria DXA și evaluarea riscului de fractură.

Dacă aveți factori de risc, ați avut o fractură după o căzătură minoră sau aveți întrebări despre sănătatea oaselor, discutați cu medicul. Deciziile privind investigațiile și tratamentul se iau întotdeauna împreună cu medicul specialist, în funcție de situația dumneavoastră.

 

Disclaimer


Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament;

  • Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.

  • Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.

  • Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.

  • Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.



source https://biomedscan.ro/ce-este-osteoporoza/

No comments:

Post a Comment

Diabetul de tip 1 la adolescenți

Diabetul de tip 1 la adolescenți Diabetul de tip 1 este o boală autoimună. Si...