Feocromocitomul: ce este, cum se manifestă și cum se tratează

Poate că ați avut episoade bruște de palpitații, dureri de cap și transpirații abundente, fără un motiv aparent. Poate că tensiunea arterială crește brusc și apoi revine la normal, iar tratamentul obișnuit nu pare să funcționeze. Sau poate că medicul v-a spus că o investigație imagistică a descoperit o formațiune la nivelul glandei suprarenale.

În astfel de situații, este firesc să vă întrebați: feocromocitomul, ce este și cât de îngrijorător este? În acest articol veți găsi explicații clare despre această afecțiune rară, despre simptomele pe care le poate produce, despre analizele folosite pentru diagnostic și despre opțiunile de tratament disponibile.

Vestea liniștitoare este că, în majoritatea cazurilor, feocromocitomul este o tumoră benignă, adică nu este cancer, iar tratamentul, stabilit de medicul specialist, are de regulă rezultate bune.

Feocromocitomul: ce este, pe scurt

Feocromocitomul este o tumoră rară care se dezvoltă în glanda suprarenală. De cele mai multe ori, tumora apare într-o singură glandă suprarenală, dar poate apărea și în ambele.

Particularitatea acestei tumori este că produce în exces anumiți hormoni, iar acești hormoni sunt responsabili pentru majoritatea simptomelor.

Rolul glandelor suprarenale

Avem două glande suprarenale, câte una deasupra fiecărui rinichi. Ele produc hormoni care ajută la controlul unor procese importante din organism, cum ar fi tensiunea arterială.

Feocromocitomul se formează din celulele cromafine, situate în partea centrală a glandei suprarenale, numită medulosuprarenală.

Ce sunt catecolaminele

Celulele cromafine eliberează hormoni numiți catecolamine, în principal adrenalina (epinefrina) și noradrenalina (norepinefrina).

Acești hormoni declanșează reacția de „luptă sau fugi”, reacția normală a corpului în fața unui pericol. Ei cresc tensiunea arterială și ritmul cardiac și influențează nivelul zahărului din sânge.

În cazul unui feocromocitom, tumora eliberează cantități mai mari din acești hormoni, chiar și atunci când nu există nicio situație amenințătoare. De aici apar simptomele.

Feocromocitom benign sau malign

Feocromocitomul benign (nemetastatic) este forma cea mai frecventă. Tumora nu este canceroasă și nu s-a răspândit în alte zone ale corpului.
Feocromocitomul malign (metastatic) este rar. În această situație, tumora s-a extins în alte părți ale corpului.

Feocromocitom și paragangliom: care este diferența

Feocromocitomul și paragangliomul sunt tumori rare care provin din același tip de țesut. Diferența principală ține de localizare: feocromocitomul apare în glanda suprarenală, iar paragangliomul se dezvoltă în afara acesteia. De aceea, cele două afecțiuni sunt adesea discutate împreună în ghidurile medicale.

Simptomele feocromocitomului

Simptomele sunt produse în principal de excesul de catecolamine. Ele pot fi prezente permanent sau pot apărea sub formă de episoade.

Simptomele cele mai frecvente

tensiune arterială crescută (hipertensiune arterială);
dureri de cap;
transpirații abundente;
bătăi rapide ale inimii (tahicardie) sau palpitații.

Asocierea dintre durerile de cap, palpitații și transpirații este descrisă frecvent în literatura medicală ca tabloul clasic al feocromocitomului, dar nu toți pacienții le au pe toate trei.

Alte simptome posibile

tremor;
paloare a pielii;
senzație de lipsă de aer;
simptome asemănătoare unui atac de panică, inclusiv frică intensă apărută brusc;
anxietate;
tulburări de vedere;
constipație;
scădere în greutate.

Este important de știut că unele persoane cu feocromocitom nu au niciun simptom. În aceste cazuri, tumora poate fi descoperită întâmplător, în timpul unei investigații imagistice făcute pentru un alt motiv.

Ce sunt „crizele” (episoadele) de simptome

Feocromocitomul poate produce creșteri mari și bruște ale tensiunii arteriale, însoțite de simptomele de mai sus. Aceste episoade se numesc crize sau pusee.

Între crize, tensiunea arterială poate reveni la valori normale. Tocmai de aceea, diagnosticul poate fi uneori mai greu de stabilit.

Factori care pot declanșa crizele

Crizele pot apărea spontan sau pot fi declanșate de anumite situații, cum ar fi:

efortul fizic intens;
anxietatea sau stresul;
schimbările de poziție a corpului (aplecarea, ridicarea din poziția șezând sau culcat);
travaliul și nașterea;
intervențiile chirurgicale și anestezia.

De asemenea, crizele pot fi declanșate de alimentele bogate în tiramină, o substanță care influențează tensiunea arterială. Tiramina se găsește în alimentele fermentate, maturate, murate, conservate prin afumare sau uscare, precum și în cele prea coapte sau alterate, de exemplu:

unele brânzeturi;
unele tipuri de bere și vin;
soia și produsele din soia;
ciocolata;
carnea uscată sau afumată.

Anumite medicamente pot, de asemenea, să declanșeze crize. Nu întrerupeți și nu modificați singuri tratamentele pe care le luați. Discutați orice întrebare despre medicație cu medicul dumneavoastră.

Cauze și factori de risc

Cauza exactă a feocromocitomului nu este cunoscută. Totuși, anumiți factori pot crește riscul de apariție.

Vârsta

Majoritatea feocromocitoamelor sunt diagnosticate la persoane cu vârsta între 20 și 50 de ani. Tumora poate apărea însă la orice vârstă, inclusiv la copii.

Afecțiuni genetice asociate

Persoanele cu anumite boli genetice rare au un risc mai mare de feocromocitom. La acești pacienți, tumorile apar mai des în ambele glande suprarenale. Printre afecțiunile asociate se numără:

Neoplazia endocrină multiplă tip 2 (MEN 2), o afecțiune care poate produce tumori în mai multe glande endocrine, inclusiv carcinom medular tiroidian;
Boala von Hippel-Lindau, care poate produce tumori în mai multe organe, de exemplu la nivelul creierului, măduvei spinării, pancreasului și rinichilor;
Neurofibromatoza tip 1, care produce tumori ale pielii numite neurofibroame;
Sindroamele ereditare de paragangliom-feocromocitom, afecțiuni moștenite care cresc riscul acestor tumori.

Când este recomandat să mergeți la medic

Hipertensiunea arterială este unul dintre principalele semne ale feocromocitomului. Totuși, majoritatea persoanelor cu tensiune arterială mare nu au o tumoră suprarenală.

Este recomandat să discutați cu medicul dacă:

aveți episoade de dureri de cap, transpirații și bătăi rapide, puternice ale inimii;
tensiunea arterială este greu de controlat cu tratamentul actual;
hipertensiunea arterială a apărut înainte de vârsta de 20 de ani;
aveți creșteri mari și repetate ale tensiunii arteriale;
există cazuri de feocromocitom sau de afecțiuni genetice asociate în familie.

Medicul de familie vă poate îndruma, la nevoie, către un medic endocrinolog.

Cum se pune diagnosticul de feocromocitom

Diagnosticul se stabilește de medicul specialist, pe baza simptomelor, a istoricului medical și a unor analize specifice. Pe scurt, se urmărește confirmarea excesului de hormoni și apoi localizarea tumorii.

Analize de sânge și de urină

Metanefrinele plasmatice: analiza măsoară în sânge nivelul de metanefrină și normetanefrină, substanțe rezultate din transformarea catecolaminelor.
Testul de urină din 24 de ore: presupune colectarea urinei timp de 24 de ore pentru măsurarea catecolaminelor și a metanefrinelor.

Valori mai mari decât cele normale pot sugera un feocromocitom, dar rezultatele trebuie interpretate de medic. Unele medicamente, alimente sau situații pot influența valorile, așa că este important să urmați exact instrucțiunile primite înainte de recoltare.

Investigații imagistice: CT și RMN

Dacă analizele sugerează un feocromocitom, medicul poate recomanda o tomografie computerizată (CT) sau o rezonanță magnetică nucleară (RMN). Aceste investigații oferă imagini detaliate ale glandelor suprarenale și ajută la identificarea localizării tumorii.

În anumite situații, medicul poate recomanda și investigații de medicină nucleară, pentru o evaluare suplimentară.

Consilierea și testarea genetică

Deoarece o parte dintre feocromocitoame sunt asociate cu afecțiuni ereditare, consilierea genetică face parte din planul de îngrijire. Ea este recomandată mai ales în situații precum:

istoric personal sau familial sugestiv pentru un sindrom ereditar;
tumori în ambele glande suprarenale;
mai multe tumori în aceeași glandă suprarenală.

Rezultatele pot fi utile atât pentru pacient, cât și pentru membrii familiei.

Tratamentul feocromocitomului

Tratamentul se stabilește individual, de o echipă medicală, în funcție de tipul tumorii, de extinderea ei și de starea generală a pacientului. De regulă, tratamentul combină medicamentele și intervenția chirurgicală.

Pregătirea cu medicamente înainte de operație

Înainte de operație, medicul recomandă de obicei medicamente care controlează efectele excesului de hormoni:

alfa-blocante, pentru controlul tensiunii arteriale;
beta-blocante, pentru controlul ritmului cardiac, de regulă adăugate după inițierea alfa-blocantelor.

Această pregătire, care poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni, are rolul de a reduce riscul de complicații în timpul și după intervenție.

Intervenția chirurgicală

Pentru feocromocitomul localizat, tratamentul principal este îndepărtarea chirurgicală a tumorii. Dacă tumora se află în glanda suprarenală, de regulă este îndepărtată întreaga glandă, intervenție numită suprarenalectomie (adrenalectomie).

Atunci când este posibil, se preferă tehnicile minim invazive, precum abordul laparoscopic.

În cazul pacienților cu forme ereditare, cu tumori în ambele glande, medicul poate încerca să păstreze cât mai mult țesut suprarenal sănătos. Dacă ambele glande suprarenale sunt îndepărtate, este necesar tratament de substituție hormonală pe toată durata vieții.

După operație, tensiunea arterială revine adesea la valori normale.

Opțiuni pentru forma metastatică sau recidivantă

Atunci când boala s-a răspândit sau a reapărut, medicul poate recomanda, în funcție de situație:

intervenție chirurgicală, atunci când este posibilă;
radioterapie, inclusiv terapie cu iod radioactiv (131I-MIBG);
chimioterapie;
terapie țintită;
ablație (prin radiofrecvență sau crioablație);
embolizare, o procedură care blochează vasele de sânge ce hrănesc tumora.

Scopul acestor tratamente poate fi controlul bolii, ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții.

Complicații posibile dacă afecțiunea nu este tratată

Excesul de catecolamine poate afecta în timp mai multe organe, în special inima și vasele de sânge. Dacă feocromocitomul nu este tratat, pot apărea complicații serioase, uneori care pun viața în pericol.

Din acest motiv, diagnosticul și tratamentul la timp sunt importante. Nu intrați însă în panică: afecțiunea este rară, iar medicul vă va ghida pas cu pas în evaluare.

Prognostic și monitorizare după tratament

Prognosticul este, de regulă, bun atunci când feocromocitomul este tratat chirurgical.

După tratament, medicul verifică din nou nivelul catecolaminelor și al metanefrinelor. Valorile normale indică faptul că celulele tumorii au fost îndepărtate.

Controalele periodice sunt necesare pe termen lung, deoarece tumora poate reapărea. Frecvența lor este stabilită de medicul specialist, în funcție de fiecare caz.

Întrebări frecvente despre feocromocitom

Feocromocitomul este cancer?

În majoritatea cazurilor, nu. Feocromocitomul este cel mai adesea o tumoră benignă. Mai rar, tumora poate fi malignă și se poate răspândi în alte părți ale corpului.

Orice hipertensiune arterială poate fi feocromocitom?

Nu. Majoritatea persoanelor cu hipertensiune arterială nu au feocromocitom. Medicul poate recomanda investigații suplimentare dacă tensiunea este greu de controlat, apare la vârste tinere sau este însoțită de episoade tipice de simptome.

Feocromocitomul se poate moșteni?

Unele feocromocitoame sunt asociate cu afecțiuni genetice ereditare, precum MEN 2, boala von Hippel-Lindau sau neurofibromatoza tip 1. De aceea, medicul poate recomanda consiliere și testare genetică.

Ce analize se fac pentru feocromocitom?

Cele mai folosite analize sunt metanefrinele plasmatice și testul de urină din 24 de ore pentru catecolamine și metanefrine. Dacă rezultatele sugerează boala, se recomandă de obicei CT sau RMN pentru localizarea tumorii.

Feocromocitomul se poate vindeca prin operație?

Pentru feocromocitomul localizat, intervenția chirurgicală este tratamentul principal și are adesea rezultate bune. Rezultatul depinde însă de fiecare caz, iar monitorizarea după operație rămâne necesară.

Feocromocitomul poate fi confundat cu atacurile de panică?

Unele simptome, precum frica intensă apărută brusc, palpitațiile și transpirațiile, pot semăna cu cele ale unui atac de panică. Doar medicul poate stabili, prin evaluare și analize, care este cauza simptomelor.

Concluzie

Feocromocitomul este o tumoră rară a glandei suprarenale, de cele mai multe ori benignă, care produce în exces hormoni precum adrenalina și noradrenalina. Simptomele tipice includ hipertensiunea arterială, durerile de cap, transpirațiile și palpitațiile, adesea sub formă de episoade.

Diagnosticul se bazează pe analize de sânge sau urină și pe investigații imagistice, iar tratamentul principal este, de regulă, chirurgical, după o pregătire atentă cu medicamente.

Dacă recunoașteți unele dintre aceste simptome sau aveți un istoric familial relevant, programați o consultație la medic. Deciziile privind diagnosticul și tratamentul se iau întotdeauna împreună cu medicul specialist, în funcție de situația dumneavoastră.

Alte Articole Recomandate

Surse

1 2 3 4

Disclaimer

Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament;

Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.
Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.
Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.
Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.

source https://biomedscan.ro/feocromocitomul-ce-este/

Pages

Thursday, 24 September 2026