Simptomele feocromocitomului

Aveți episoade bruște de dureri de cap puternice, inima care bate foarte repede și transpirații abundente, fără un motiv evident? Poate ați observat că tensiunea arterială crește mult în anumite momente sau că medicamentele pentru tensiune nu par să funcționeze cum ar trebui.

Astfel de simptome pot fi îngrijorătoare, mai ales când apar pe neașteptate. De cele mai multe ori, ele au alte cauze, mult mai frecvente. Totuși, în cazuri rare, pot fi semnul unei tumori a glandelor suprarenale numită feocromocitom.

În acest articol explicăm pe înțelesul tuturor simptomele feocromocitomului, de ce apar, cu ce pot fi confundate și când este important să discutați cu un medic. Vestea bună este că, odată identificat, feocromocitomul poate fi tratat, iar la mulți pacienți simptomele se ameliorează semnificativ după tratament.

Ce este feocromocitomul?

Feocromocitomul este o tumoră rară care se dezvoltă în medulosuprarenală, adică partea centrală a glandelor suprarenale. Glandele suprarenale sunt două glande mici, situate deasupra fiecărui rinichi.

În majoritatea cazurilor, feocromocitomul este o tumoră benignă (necanceroasă). Există însă și forme maligne, care se pot răspândi în alte părți ale corpului. Tumora apare de obicei la o singură glandă suprarenală, dar poate afecta uneori ambele glande.

Boala poate apărea la orice vârstă, dar este diagnosticată mai frecvent la adulți, în special între 20 și 50 de ani.

De ce apar simptomele: rolul catecolaminelor

Medulosuprarenala produce în mod normal hormoni numiți catecolamine, printre care adrenalina (epinefrina) și noradrenalina (norepinefrina). Acești hormoni pregătesc organismul pentru situații de stres, crescând ritmul cardiac, tensiunea arterială și nivelul de glucoză din sânge.

Un feocromocitom produce adesea cantități excesive de catecolamine, uneori continuu, alteori în „valuri”. Acest exces explică majoritatea simptomelor: organismul se comportă ca și cum ar fi într-o stare de alarmă, chiar și în repaus.

Feocromocitom și paragangliom: care este diferența?

Tumori asemănătoare se pot dezvolta și în afara glandelor suprarenale, în țesutul nervos din zona gâtului, a toracelui, a abdomenului sau a pelvisului. Acestea se numesc paraganglioame. Unele paraganglioame produc, la rândul lor, catecolamine și pot da simptome similare cu ale feocromocitomului.

Simptomele feocromocitomului

Simptomele feocromocitomului diferă mult de la o persoană la alta. Unii pacienți au simptome frecvente și intense, alții au episoade rare, iar unii nu au deloc simptome.

Triada clasică: dureri de cap, transpirații și palpitații

Trei simptome sunt descrise frecvent împreună la persoanele cu feocromocitom:

• Dureri de cap (cefalee), adesea intense;
• Transpirații abundente, fără legătură cu efortul sau căldura;
• Palpitații, adică senzația că inima bate foarte repede, puternic sau neregulat (tahicardie).

Nu toți pacienții au toate cele trei simptome. Prezența lor împreună, mai ales sub formă de episoade, poate însă ridica suspiciunea de feocromocitom, în special la o persoană cu tensiune arterială crescută.

Tensiunea arterială crescută

Hipertensiunea arterială este unul dintre cele mai frecvente semne ale feocromocitomului. Aceasta poate apărea în mai multe forme:

• Hipertensiune în pusee (paroxistică): creșteri bruște și mari ale tensiunii, care revin apoi la normal;
• Hipertensiune susținută: tensiune crescută permanent, uneori greu de controlat cu medicamentele obișnuite;
• Combinații între cele două forme.

Unii pacienți pot avea, dimpotrivă, hipotensiune ortostatică, adică o scădere a tensiunii la ridicarea în picioare, care se poate manifesta prin amețeală.

Alte simptome posibile

Pe lângă simptomele principale, pot apărea și:

• Paloare a feței;
• Tremurături (tremor);
• Senzație de neliniște, anxietate sau teamă intensă, asemănătoare unui atac de panică;
• Respirație îngreunată (dispnee);
• Greață sau vărsături;
• Dureri abdominale sau în piept;
• Constipație;
• Scădere în greutate fără o cauză evidentă;
• Slăbiciune sau oboseală, mai ales după un episod;
• Tulburări de vedere în timpul episoadelor;
• Valori crescute ale glicemiei (zahărul din sânge).

Feocromocitomul fără simptome

Nu toate feocromocitoamele dau simptome. Tot mai multe tumori sunt descoperite întâmplător, în timpul unei ecografii, tomografii computerizate (CT) sau rezonanțe magnetice (RMN) efectuate pentru alte motive. Aceste formațiuni descoperite accidental la nivelul suprarenalelor se numesc incidentaloame suprarenale.

De asemenea, unele feocromocitoame sunt identificate prin screening la persoanele care au o predispoziție genetică cunoscută.

Cum arată un episod (o „criză”) de feocromocitom

Mulți pacienți descriu simptomele sub formă de episoade (numite și paroxisme sau crize). În timpul unui episod pot apărea brusc dureri de cap, palpitații, transpirații, paloare, tremurături și o creștere importantă a tensiunii arteriale.

Cât durează și cât de des apar episoadele

Episoadele durează de obicei între câteva minute și aproximativ o oră. Frecvența lor variază mult: unele persoane au episoade de mai multe ori pe zi, altele doar ocazional, la interval de săptămâni sau luni.

În timp, episoadele pot deveni mai frecvente sau mai intense, pe măsură ce tumora crește. După un episod, pacientul se poate simți obosit sau epuizat.

Factori care pot declanșa simptomele

Episoadele pot apărea spontan, dar pot fi declanșate și de anumite situații, cum ar fi:

• Efortul fizic;
• Stresul emoțional sau anxietatea;
• Schimbarea poziției corpului;
• Presiunea asupra abdomenului, de exemplu în timpul defecației sau al unui masaj;
• Anestezia și intervențiile chirurgicale;
• Nașterea;
• Alimente bogate în tiramină, o substanță care poate influența tensiunea arterială, precum unele brânzeturi maturate, mezeluri afumate sau fermentate și unele băuturi alcoolice;
• Anumite medicamente, de exemplu unele antidepresive (inclusiv inhibitorii de monoaminoxidază), unele decongestionante, stimulente sau anumite medicamente folosite în anestezie.

Nu întrerupeți și nu modificați singuri tratamentele pe care le luați. Dacă aveți întrebări despre un medicament, discutați cu medicul dumneavoastră.

Simptome care pot fi confundate cu alte afecțiuni

Simptomele feocromocitomului nu sunt specifice. Ele pot semăna cu cele ale altor afecțiuni mult mai frecvente, precum:

• Atacurile de panică sau tulburările de anxietate;
• Hipertensiunea arterială esențială (fără o cauză identificabilă);
• Hipertiroidismul (activitatea excesivă a glandei tiroide);
• Migrena;
• Tulburările de ritm cardiac;
• Simptomele menopauzei, cum ar fi bufeurile.

Din acest motiv, diagnosticul nu poate fi stabilit doar pe baza simptomelor. Sunt necesare analize și investigații recomandate de medic.

Cine are un risc mai mare de feocromocitom

Majoritatea feocromocitoamelor apar fără o cauză cunoscută. Totuși, o proporție importantă a cazurilor are o componentă ereditară, adică este legată de modificări genetice moștenite.

Riscul este mai mare la persoanele cu anumite sindroame genetice, printre care:

• Neoplazia endocrină multiplă tip 2 (MEN2), care poate asocia și cancer medular tiroidian și afectarea glandelor paratiroide;
• Boala von Hippel-Lindau, care poate determina tumori și chisturi în mai multe organe;
• Neurofibromatoza tip 1, caracterizată, printre altele, prin pete pe piele de culoarea cafelei cu lapte și tumori benigne ale nervilor;
• Sindroamele paragangliom-feocromocitom ereditare, asociate cel mai frecvent cu mutații ale genelor SDH (succinat dehidrogenază).

Dacă în familia dumneavoastră există persoane diagnosticate cu feocromocitom, paragangliom sau unul dintre aceste sindroame, este util să discutați cu medicul despre evaluare și, eventual, despre consilierea genetică.

Complicațiile posibile ale feocromocitomului netratat

Excesul de catecolamine poate afecta în timp mai multe organe. Dacă nu este diagnosticat și tratat, feocromocitomul poate crește riscul de:

• Criză hipertensivă, o creștere foarte mare și bruscă a tensiunii arteriale, care reprezintă o urgență medicală;
• Afectarea inimii, inclusiv insuficiență cardiacă, infarct miocardic sau tulburări de ritm cardiac;
• Accident vascular cerebral;
• Afectarea rinichilor;
• Afectarea vederii, prin lezarea nervului optic sau a vaselor retiniene.

În cazul formelor maligne, tumora se poate extinde la alte organe, cum ar fi ganglionii limfatici, oasele, ficatul sau plămânii.

Când să mergeți la medic

Programați o consultație dacă observați:

• Episoade repetate de dureri de cap, palpitații și transpirații abundente;
• Tensiune arterială crescută care apare în pusee sau care este greu de controlat cu tratament;
• Hipertensiune arterială apărută la o vârstă tânără;
• Episoade asemănătoare atacurilor de panică, însoțite de creșterea tensiunii;
• Reacții neobișnuite ale tensiunii în timpul unei anestezii sau intervenții chirurgicale, în antecedente;
• Un istoric familial de feocromocitom, paragangliom sau sindroame genetice asociate;
• O formațiune la nivelul glandei suprarenale descoperită întâmplător la o investigație imagistică.

Evaluarea se face, de regulă, de către medicul de familie sau internist, iar ulterior de către medicul endocrinolog. Medicul va stabili ce investigații sunt potrivite pentru situația dumneavoastră.

Situații care necesită asistență medicală de urgență

Sunați la 112 sau mergeți imediat la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe dacă aveți:

• Durere de cap foarte puternică, instalată brusc;
• Durere în piept;
• Dificultăți severe de respirație;
• Confuzie, slăbiciune pe o parte a corpului, tulburări de vorbire sau de vedere;
• Palpitații foarte intense sau leșin;
• Valori foarte mari ale tensiunii arteriale însoțite de oricare dintre simptomele de mai sus.

Cum se stabilește diagnosticul

Diagnosticul feocromocitomului se stabilește prin analize de laborator și investigații imagistice, interpretate de medicul specialist.

Analize de sânge și urină

Primul pas este, de obicei, măsurarea metanefrinelor, adică produșii rezultați din descompunerea catecolaminelor. Se pot face:

• Metanefrine libere plasmatice (din sânge);
• Metanefrine fracționate în urina colectată timp de 24 de ore.

Unele medicamente, alimente sau băuturi pot influența rezultatele. Din acest motiv, medicul vă poate da indicații specifice de pregătire înainte de recoltare.

Investigații imagistice

Dacă analizele sugerează un feocromocitom, se recomandă investigații imagistice pentru localizarea tumorii:

• Tomografia computerizată (CT) a abdomenului și pelvisului;
• Rezonanța magnetică nucleară (RMN), utilă în anumite situații, de exemplu la femeile însărcinate, la copii sau când este de preferat evitarea radiațiilor;
• Investigații de imagistică funcțională, precum scintigrafia cu MIBG sau tomografia cu emisie de pozitroni (PET), în cazuri selectate, de exemplu pentru căutarea tumorilor multiple sau a metastazelor.

Testarea genetică

Deoarece o parte dintre cazuri au o cauză ereditară, testarea genetică este recomandată frecvent pacienților diagnosticați cu feocromocitom sau paragangliom. Rezultatul poate ajuta la planificarea monitorizării și la evaluarea membrilor familiei.

Pe scurt, despre opțiunile de tratament

Tratamentul principal al feocromocitomului este, de obicei, îndepărtarea chirurgicală a tumorii. Intervenția se face adesea laparoscopic (prin incizii mici), atunci când este posibil.

Înainte de operație, pacienții primesc tratament medicamentos, de regulă cu alfa-blocante, uneori asociate cu alte medicamente, pentru a controla tensiunea arterială și ritmul cardiac. Această pregătire reduce riscul de complicații în timpul intervenției.

În formele maligne sau atunci când operația nu este posibilă, pot fi luate în considerare și alte opțiuni, stabilite de o echipă medicală multidisciplinară.

După tratament, este necesară monitorizarea pe termen lung, deoarece boala poate reapărea, uneori chiar după mulți ani. Toate deciziile privind tratamentul se iau împreună cu medicul specialist.

Întrebări frecvente despre simptomele feocromocitomului

Care sunt primele simptome ale feocromocitomului?

Cele mai frecvente simptome sunt durerile de cap, transpirațiile abundente, palpitațiile și tensiunea arterială crescută, adesea sub formă de episoade. La unele persoane, boala nu dă simptome și este descoperită întâmplător.

Poate feocromocitomul să semene cu un atac de panică?

Da. Palpitațiile, tremurăturile, transpirațiile și senzația de teamă intensă pot semăna cu un atac de panică. O diferență care poate atrage atenția medicului este creșterea importantă a tensiunii arteriale în timpul episodului. Diagnosticul necesită însă analize specifice.

Cât durează o criză de feocromocitom?

Episoadele durează de obicei de la câteva minute până la aproximativ o oră. Frecvența lor variază de la mai multe episoade pe zi până la episoade rare, la interval de săptămâni sau luni.

Feocromocitomul este cancer?

În majoritatea cazurilor, feocromocitomul este o tumoră benignă. Există și forme maligne, care se pot răspândi în alte organe. Monitorizarea pe termen lung după tratament este importantă în ambele situații.

Ce analize se fac pentru feocromocitom?

De obicei, se măsoară metanefrinele libere din sânge sau metanefrinele fracționate din urina colectată timp de 24 de ore. Dacă rezultatele sunt modificate, medicul poate recomanda CT sau RMN pentru localizarea tumorii.

Este feocromocitomul ereditar?

Nu întotdeauna, dar o parte importantă a cazurilor este asociată cu mutații genetice moștenite, precum cele din sindromul MEN2, boala von Hippel-Lindau, neurofibromatoza tip 1 sau mutațiile genelor SDH. Din acest motiv, medicul poate recomanda testarea genetică.

Simptomele dispar după operație?

La mulți pacienți, simptomele se ameliorează semnificativ sau dispar după îndepărtarea tumorii. Evoluția diferă însă de la o persoană la alta, iar controalele periodice rămân necesare.

Concluzie

Simptomele feocromocitomului sunt determinate, în principal, de excesul de adrenalină și noradrenalină produse de tumoră. Durerile de cap, transpirațiile abundente, palpitațiile și tensiunea arterială crescută, mai ales când apar sub formă de episoade, sunt semnele cele mai frecvente.

Feocromocitomul este o afecțiune rară, iar aceste simptome au adesea alte cauze. Totuși, dacă le recunoașteți în descrierea de mai sus, este important să nu le ignorați. O discuție cu medicul și investigațiile potrivite pot clarifica situația.

Diagnosticul și tratamentul se stabilesc întotdeauna împreună cu medicul specialist, care va ține cont de istoricul, simptomele și rezultatele dumneavoastră.

 

Alte Articole Recomandate

Feocromocitomul: ce este Metanefrinele plasmatice și urinare Hiperaldosteronismul primar (sindromul Conn) Raportul aldosteron/renină Aldosteronul: valori normale Hipopotasemia: cauze endocrine Incidentalomul suprarenalian CT și RMN de glande suprarenale Paragangliomul Suprarenalectomia: când este indicată

Surse

1 2 3 4

Disclaimer

Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament;

• Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.

• Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.

• Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.

• Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.

source https://biomedscan.ro/simptomele-feocromocitomului/