Hiperparatiroidismul primar: ce este, ce simptome dă și cum se tratează

Poate ați făcut niște analize de rutină și ați aflat, pe neașteptate, că aveți calciul crescut în sânge. Sau poate vă simțiți obosit de mult timp, aveți dureri osoase ori ați avut calculi renali și încă nu știți de ce. Este firesc să vă îngrijorați și să aveți multe întrebări.

Una dintre cauzele posibile ale acestor situații este hiperparatiroidismul primar. Vestea bună este că afecțiunea poate fi diagnosticată prin analize accesibile, iar în multe cazuri există un tratament eficient.

În acest articol vă explicăm, pe înțelesul tuturor, ce este hiperparatiroidismul primar, ce simptome poate da, cum se pune diagnosticul și ce opțiuni de tratament pot fi discutate cu medicul specialist.

Ce este hiperparatiroidismul primar?

Hiperparatiroidismul primar este o afecțiune în care una sau mai multe glande paratiroide produc o cantitate prea mare de hormon paratiroidian, numit și parathormon (PTH). Ca urmare, nivelul de calciu din sânge crește. Creșterea calciului în sânge se numește hipercalcemie.

Hiperparatiroidismul primar este una dintre cele mai frecvente cauze ale calciului crescut în sânge la persoanele care nu sunt internate în spital.

Rolul glandelor paratiroide și al parathormonului

Majoritatea oamenilor au patru glande paratiroide. Sunt glande foarte mici, fiecare cam de mărimea unui bob de orez, situate în partea din față a gâtului, lângă glanda tiroidă.

Deși au nume asemănătoare, glandele paratiroide și tiroida sunt diferite și au roluri diferite.

Parathormonul ajută organismul să mențină o cantitate potrivită de calciu în sânge și în țesuturi. Calciul este esențial pentru funcționarea nervilor și a mușchilor, dar și pentru sănătatea oaselor. Parathormonul contribuie, de asemenea, la reglarea fosforului din sânge.

Forma normocalcemică

Există și o formă numită hiperparatiroidism primar normocalcemic. În această situație, parathormonul este crescut, dar calciul din sânge rămâne în limite normale. Datele despre această formă sunt încă limitate, iar conduita se stabilește individual de către medicul endocrinolog.

Care sunt cauzele hiperparatiroidismului primar?

Hiperparatiroidismul primar apare din cauza unei probleme la nivelul uneia sau mai multor glande paratiroide.

Adenomul paratiroidian

Cea mai frecventă cauză este adenomul paratiroidian, adică o formațiune benignă (necanceroasă) care apare pe una dintre glande. Aproximativ 8 din 10 pacienți au un singur adenom.

Afectarea mai multor glande paratiroide

La o parte dintre pacienți, două sau mai multe glande paratiroide sunt mărite și funcționează excesiv. Această situație poate include hiperplazia paratiroidiană (mărirea glandelor) sau prezența mai multor adenoame.

Carcinomul paratiroidian

Foarte rar, sub 1% din cazuri, cauza este un carcinom paratiroidian, adică o tumoră malignă a glandei paratiroide.

Factori de risc

Riscul de hiperparatiroidism primar poate fi mai mare în următoarele situații:

femei aflate după menopauză;
expunere anterioară la radiații în zona gâtului, de exemplu radioterapie;
tratament cu litiu, un medicament folosit în unele afecțiuni psihiatrice;
anumite afecțiuni genetice rare, cum ar fi sindroamele de neoplazie endocrină multiplă (MEN).

Afecțiunea este mai frecventă la femei, iar mulți pacienți sunt diagnosticați după vârsta de 50 de ani.

Simptomele hiperparatiroidismului primar

Când boala nu dă simptome

Mulți oameni cu hiperparatiroidism primar nu au simptome evidente. Adesea, afecțiunea este descoperită întâmplător, atunci când o analiză de sânge făcută din alt motiv arată calciul crescut.

Chiar și în lipsa simptomelor, este importantă evaluarea medicală, deoarece boala poate afecta în timp oasele și rinichii.

Simptome posibile

Atunci când apar, simptomele pot fi ușoare, greu de observat sau pot fi confundate cu alte probleme de sănătate. Printre simptomele posibile se numără:

nevoia de a urina mai des decât de obicei;
sete frecventă;
oboseală și slăbiciune;
dureri osoase și articulare;
dureri abdominale;
greață, vărsături sau lipsa poftei de mâncare;
constipație;
mâncărimi ale pielii;
stare depresivă;
dificultăți de concentrare.

Aceste simptome nu sunt specifice. Ele pot avea și alte cauze, de aceea doar medicul poate stabili dacă sunt legate de hiperparatiroidism.

Ce complicații pot apărea?

Dacă hiperparatiroidismul primar nu este evaluat și tratat corespunzător, simptomele se pot accentua în timp, iar unele organe pot fi afectate.

Efecte asupra oaselor

Excesul de parathormon poate determina eliberarea calciului din oase. În timp, acest lucru poate duce la scăderea densității osoase, osteopenie sau osteoporoză, cu risc mai mare de fracturi.

Efecte asupra rinichilor

Calciul în exces poate fi eliminat în cantitate crescută prin urină. Acest lucru poate favoriza formarea calculilor renali (pietre la rinichi) sau depunerea de calciu în țesutul renal, numită nefrocalcinoză. La unii pacienți, funcția rinichilor poate scădea.

Cum se pune diagnosticul de hiperparatiroidism primar?

Diagnosticul se stabilește de medic, de obicei de medicul endocrinolog, pe baza analizelor de sânge și urină, a istoricului medical și a examinării clinice.

Analize de sânge

Semnul caracteristic este combinația dintre calciul crescut în sânge și un parathormon crescut sau neobișnuit de normal pentru nivelul calciului.

Medicul poate recomanda și alte analize, precum:

vitamina D (25-hidroxi-vitamina D), deoarece deficitul de vitamina D este frecvent la persoanele cu hiperparatiroidism primar;
creatinina și rata de filtrare glomerulară, pentru a evalua funcția rinichilor;
fosforul din sânge.

Nivelul parathormonului ajută și la diferențierea de alte cauze ale calciului crescut. De exemplu, atunci când hipercalcemia are alte cauze, parathormonul este de obicei scăzut.

Analiza urinei pe 24 de ore

Colectarea urinei timp de 24 de ore măsoară cantitatea de calciu și creatinină eliminată. Această analiză ajută medicul să confirme cauza și să excludă alte afecțiuni care pot da rezultate asemănătoare.

Evaluarea oaselor și a rinichilor

Pentru a vedea dacă boala a afectat alte organe, medicul poate recomanda:

osteodensitometrie DXA, un examen care măsoară densitatea osoasă, de regulă la nivelul coloanei lombare, șoldului și antebrațului;
evaluarea eventualelor fracturi vertebrale, prin radiografie sau alte metode imagistice;
ecografie renală sau alte investigații imagistice, pentru a verifica prezența calculilor renali sau a nefrocalcinozei.

La unii pacienți, de exemplu la cei sub 30 de ani, la cei cu mai multe glande afectate sau cu istoric familial de calciu crescut, medicul poate lua în considerare și o evaluare genetică.

Investigații imagistice pentru localizarea glandei afectate

Este important de știut că investigațiile imagistice ale gâtului nu sunt folosite pentru a pune diagnosticul. Diagnosticul se bazează pe analize. Imagistica este utilă mai ales atunci când se planifică intervenția chirurgicală, pentru a localiza glanda sau glandele care funcționează excesiv.

Cele mai folosite investigații sunt:

ecografia cervicală (a gâtului);
scintigrafia paratiroidiană cu sestamibi, în care se injectează în venă o cantitate mică de substanță radioactivă, captată de glanda paratiroidă hiperactivă;
tomografia computerizată (CT).

Medicul specialist stabilește ce investigații sunt potrivite pentru fiecare pacient.

Tratamentul hiperparatiroidismului primar

Alegerea tratamentului depinde de nivelul calciului, de prezența simptomelor și a complicațiilor, de vârstă și de starea generală de sănătate. Decizia se ia întotdeauna împreună cu medicul specialist.

Intervenția chirurgicală (paratiroidectomia)

Paratiroidectomia înseamnă îndepărtarea chirurgicală a glandei sau glandelor paratiroide care funcționează excesiv. Este singurul tratament care poate vindeca definitiv hiperparatiroidismul primar.

Atunci când intervenția este efectuată de chirurgi cu experiență în chirurgia paratiroidelor, rata de succes este ridicată, depășind 95% în datele publicate. Operația poate contribui la îmbunătățirea densității osoase și la scăderea riscului de calculi renali.

Dacă investigațiile imagistice au localizat clar glanda afectată, chirurgul poate efectua o intervenție țintită, limitată la acea glandă. Ca orice operație, paratiroidectomia are și riscuri, pe care chirurgul le discută cu pacientul înainte de intervenție.

Când poate fi recomandată operația

Ghidurile internaționale recomandă, de regulă, intervenția chirurgicală pentru toți pacienții care au simptome, dacă nu există contraindicații medicale.

La pacienții fără simptome, operația este recomandată de obicei dacă este prezentă cel puțin una dintre următoarele situații:

calciul din sânge depășește limita superioară a normalului cu mai mult de 1 mg/dL (0,25 mmol/L);
osteoporoză sau fractură vertebrală;
scăderea funcției rinichilor;
calculi renali sau nefrocalcinoză;
eliminare crescută de calciu prin urină;
vârstă sub 50 de ani.

Chiar și atunci când aceste criterii nu sunt îndeplinite, operația poate fi luată în considerare dacă pacientul o dorește și medicul consideră că nu există contraindicații.

Este important de știut că ghidurile actuale nu recomandă operația doar cu scopul de a îmbunătăți starea de oboseală, memoria sau calitatea vieții, deoarece datele disponibile sunt insuficiente în acest sens.

Monitorizarea atentă

Pentru unii pacienți fără simptome și fără complicații, sau pentru cei la care operația nu este potrivită, medicul poate recomanda monitorizarea periodică. Aceasta poate include:

verificarea calciului și a vitaminei D, de obicei anual;
evaluarea funcției rinichilor;
osteodensitometrie DXA la intervale stabilite de medic, de exemplu la 1 sau 2 ani.

Dacă în timpul monitorizării apar semne că boala progresează, cum ar fi creșterea calciului, scăderea densității osoase, o fractură sau un calcul renal, medicul poate recomanda intervenția chirurgicală.

Tratamentul medicamentos

Medicamentele nu vindecă hiperparatiroidismul primar, dar pot ajuta la controlul unor efecte ale bolii atunci când operația nu este posibilă, nu a avut succes sau a fost refuzată.

Cinacalcetul face parte din clasa medicamentelor numite calcimimetice și poate reduce nivelul calciului din sânge.
Bisfosfonații (de exemplu alendronatul) sau denosumabul pot fi recomandați pentru protejarea oaselor, la pacienții cu densitate osoasă scăzută care nu sunt operați.

Aceste tratamente se administrează doar la recomandarea și sub supravegherea medicului.

Recomandări generale pentru viața de zi cu zi

Pe lângă tratamentul stabilit de medic, câteva aspecte practice pot fi utile:

Hidratarea. Deshidratarea poate crește suplimentar nivelul calciului. Dacă aveți vărsături sau diaree persistente, adresați-vă medicului.
Mișcarea. Imobilizarea prelungită, de exemplu după o boală sau o accidentare, poate crește calciul din sânge. Discutați cu medicul despre activitatea fizică potrivită.
Medicamentele. Unele medicamente, precum anumite diuretice (tiazidele) sau litiul, pot influența nivelul calciului. Nu opriți și nu modificați singuri niciun tratament. Informați medicul despre toate medicamentele și suplimentele pe care le luați.
Calciul și vitamina D. Nu reduceți și nu creșteți singuri aportul de calciu sau vitamina D. Medicul vă poate spune ce este potrivit în cazul dumneavoastră.

Când este bine să mergeți la medic?

Programați o consultație la medic dacă:

analizele de sânge au arătat calciul crescut;
aveți simptome precum sete excesivă, urinări frecvente, oboseală persistentă, dureri osoase sau digestive fără o cauză cunoscută;
ați avut calculi renali, mai ales în mod repetat;
ați fost diagnosticat cu osteoporoză sau ați avut o fractură după un traumatism minor;
aveți rude apropiate cu hiperparatiroidism sau calciu crescut.

Medicul de familie vă poate îndruma către medicul endocrinolog, care va stabili investigațiile necesare.

Întrebări frecvente despre hiperparatiroidismul primar

Hiperparatiroidismul primar este cancer?

În marea majoritate a cazurilor, nu. Cea mai frecventă cauză este un adenom paratiroidian, care este o formațiune benignă. Carcinomul paratiroidian este foarte rar, fiind întâlnit în sub 1% din cazuri.

Care sunt primele semne ale hiperparatiroidismului primar?

Mulți pacienți nu au simptome la început, iar boala este descoperită prin analize de rutină. Când apar, simptomele pot include oboseală, sete, urinări frecvente, dureri osoase, constipație sau dificultăți de concentrare.

Ce înseamnă parathormon crescut și calciu crescut?

Combinația dintre parathormonul crescut și calciul crescut în sânge este caracteristică hiperparatiroidismului primar. Totuși, doar medicul poate interpreta corect rezultatele, în contextul celorlalte analize.

Hiperparatiroidismul primar se vindecă?

Intervenția chirurgicală de îndepărtare a glandei afectate este singurul tratament care poate vindeca boala. Efectuată de chirurgi cu experiență, are o rată mare de succes. Decizia privind operația se ia împreună cu medicul specialist.

Este obligatorie operația?

Nu în toate cazurile. Operația este recomandată pacienților cu simptome și celor care îndeplinesc anumite criterii medicale. Pentru alți pacienți, poate fi aleasă monitorizarea periodică, stabilită de medic.

Ce investigații se fac pentru hiperparatiroidism?

Diagnosticul se pune prin analize de sânge (calciu, parathormon, vitamina D, funcția rinichilor) și, adesea, analiza urinei pe 24 de ore. Pot fi recomandate osteodensitometria DXA și ecografia renală. Ecografia cervicală, scintigrafia cu sestamibi sau CT-ul sunt folosite mai ales pentru localizarea glandei înainte de operație.

Ce medic tratează hiperparatiroidismul primar?

Evaluarea și monitorizarea sunt făcute, de obicei, de medicul endocrinolog. Intervenția chirurgicală este efectuată de un chirurg cu experiență în chirurgia glandelor paratiroide.

Pot lua suplimente de calciu dacă am hiperparatiroidism?

Nu modificați singuri aportul de calciu sau vitamina D. Deficitul de vitamina D este frecvent la acești pacienți, iar medicul poate recomanda corectarea lui, în funcție de analize.

Concluzie

Hiperparatiroidismul primar este o afecțiune frecvent descoperită întâmplător, prin analize de rutină, și care adesea nu dă simptome evidente la început. Netratat, poate afecta în timp oasele și rinichii.

Diagnosticul se bazează pe analize de sânge și urină, iar investigațiile imagistice ajută la planificarea tratamentului. Intervenția chirurgicală poate vindeca boala în majoritatea cazurilor, iar pentru unii pacienți monitorizarea atentă este o opțiune potrivită.

Dacă ați primit un rezultat cu calciu crescut sau aveți simptome care vă îngrijorează, discutați cu medicul. O evaluare corectă vă ajută să înțelegeți situația și să luați, împreună cu medicul specialist, cea mai bună decizie pentru sănătatea dumneavoastră.

Surse

1 2 3 4

Alte Articole Recomandate

Disclaimer

Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament;

Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.
Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.
Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.
Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.

source https://biomedscan.ro/hiperparatiroidismul-primar/

Pages

Sunday, 4 October 2026